Archive for the ‘Sebastian Ghiţă încearcă marea cu degetul’ Category

Sebastian Ghiţă încearcă marea cu degetul

februarie 22, 2013

Agent acoperit al serviciilor secrete (româneşti) ori nu, deputatul Sebastian Ghiţă şi-a făcut numărul cu foarte mare acurateţe: a luat apărarea serviciilor de informaţii ca şi cum ar fi membru al acestora, sărind la gâtul „fosilelor comunistoide” Sorin Roşca Stănescu, Dan Voiculescu, Virgil Măgureanu, Cătălin Harnagea…, toţi fie consilieri, fie susţinători ai preşedintelui Senatului Crin Antonescu. Motivul? Primii doi „atacă în emisiuni plătite eforturile României în domeniul exploatării gazelor de şist şi acuză… SRI şi SIE”, aflate în slujba patriei.

O lovitură cu spioni

Mai întâi o constatare: dacă SG ar fi fost agent acoperit, prin gestul său s-ar fi deconspirat şi n-ar mai fi putut servi presupusa cauză politică, nici n-ar mai fi putut îndeplini ulterior vreo misiune. Nici interpretarea că ar exista o comandă a lui Victor Ponta ori a altor vârfuri din PSD împotriva lui Crin Antonescu şi a PNL nu poate fi susţinută. Şi iată de ce.
Sebastian Ghiţă a dat dovadă până acum de destulă inteligenţă politică şi multă abilitate în domeniul businessului şi al imaginii publice, iar faptul că a intrat în Parlament pe listele USL vrea să arate că îl interesează o carieră politică serioasă. Or nu poţi să începi o astfel de carieră prin gesturi sinucigaşe. Cu atât mai mult cu cât cariera s-ar sfârşi la prima adiere electorală.

Din nou KGB?

Mai degrabă e vorba de o lovitură mediatică tipic dâmboviţeană care ţinteşte indirect, dar cu mare îndemânare în Gazprom, partenerul miliardarului Ioan Niculae, şi în Socrate Kokkalis, preşedinte al companiei Intracom, partenerul lui Voiculescu, dar agent STASSI-KGB (cf. Ziarul). Aşadar filiera rusă. Atât Ioan Niculae – Gazprom cât şi Socrate Kokkalis – Intracom fiind pomeniţi de Ghiţă în discursul său acuzator.
Fireşte, ca să fie credibil un astfel de demers, se pot sacrifica formal relaţii între diverşi parteneri de coaliţie, se poate lovi într-un lider, numai că asupra dlui Antonescu nu e zi să nu apară puneri la cale dintre cele mai mizerabile. Aşa că a căpătat imunitate, iar una în plus nici nu mai contează.
Însă reuşita acestui demers nu aduce cine ştie ce avantaje comanditarilor sau lui SG personal decât în măsura în care prin pomenirea numelor provoacă pierderi economice respectivelor firme, căci spionii ar fi fost trecuţi pe linie moartă cu mult înainte de atacul în presă.

PR şi advertising

De aceea cred că miza atacului şi a spionitei e prea mică pentru atâta tevatură. Mai degrabă e vorba de o acţiune energică, inteligentă de PR şi advertising: postul România TV ajunsese să controleze o anume nişă din spaţiul public, iar posibilităţi de creştere nu prea mai existau în condiţiile în care concurenţa nu ceda o iotă. Iar regula de fier în această situaţie este să găseşti o strategie prin care să atragi clienţii celorlalte televiziuni. Iar pentru aceasta, formula clasică este să vorbeşti „pe limba” lor, să le oferi exact ceea ce ei vor să vadă şi să audă. Acţiuni de credibilizare şi manipulare putând interveni mai târziu.
În asta a constat măiestria loviturii: RTV a căpătat un nou suflu, care, dacă va fi bine întreţinut, va putea fi folosit cu succes în viitoarele campanii electorale şi de marketing. Că lovitura a abătut şi atenţia de la adevărata ţintă, acesta e meritul lui Sebastian Ghiţă, nu şi al celor ce s-au grăbit, ca de obicei, să vadă în demersul său sfârşitul USL şi doborârea mult aşteptată a candidatului acesteia la viitoarele alegeri prezidenţiale.

Încă un film prost

Ca într-o telenovelă de prost gust, mai toţi comentatorii se aşteptau la ruptura imediată şi definitivă între cei doi copreşedinţi ai Uniunii, Antonescu şi Ponta, eventual la spargerea majorităţii parlamentare de peste 70% şi, în sfârşit, să ajungă din nou „la butoane” PDL şi ungurenii lui MRU printr-o alianţă fie cu social democraţii, fie cu liberalii.
Mai rămâne de explicat ameninţarea cu „banii şi conturile lor din Cipru [care] vor fi publicate de autorităţi europene de luptă anti-evaziune şi anti-fraudă”. Ea pare a unui ageamiu căci a da publicităţii nu înseamnă şi a confisca. Probabil e o prevenire a cititorilor că RTV va scoate îndată informaţii despre mărimea conturilor offshore şi dimensiunea furăciunilor postdecembriste ale unor miliardari români de carton. Or filmul acesta a mai rulat.
De aceea cred că SG deocamdată încearcă marea cu degetul.

Petru Tomegea