Aici nu va fi vorba de partidul care a câștigat alegerile fără drept de apel, ci de modul în care înțelege să guverneze, fiindcă împăunarea zilnică cu rezultatul votului care le-ar da dreptul să facă tot ce vor și bătaia fudulă cu pumnul în piept nu sunt de bun augur pentru climatul democratic, nici pentru eficientizarea deciziei politice.
Din păcate, privind în urmă cu 27 ani, descopăr această meteahnă de la începuturile sale pe prima scenă politică, indiferent de numele purtat. Astfel, prostind o țară întreagă, o organizație obștească precum FSN s-a transformat peste noapte în partid și nu s-a dat în lături de la niciun abuz spre a-și netezi calea spre permanentizarea puterii, impunându-și oamenii și voința politică de sus până jos, indiferent de cursul istoriei sau voința poporenilor. Pe vecie mahări. De atunci provin destule obiceiuri proaste și încurcături legislative care ne dau mereu de furcă.
N-a fost niciodată vorba de parteneriate în cazul social-democraților, ci întotdeauna de stăpân și argat, iar atunci când jocurile nu le-au ieșit după poftă, s-au supărat, și-au luat jucăriile și au plecat, bineînțeles după ce și-au aranjat oamenii pe posturi grase și sigure. Dăruiți cu funcții și avantaje, aliații mai mici, conjuncturali, le-au fost mereu ascultători. Din păcate, modelul stângii a prins în politica românească, alte partide, e.g. PDL, încercând să-l imite, dar cu mult mai puțin fler și succes.
Acesta este principalul motiv pentru care majoritățile lor parlamentare au legiferat când și cum au vrut, „de-al naibii”, ca să le arate opozanților cine e jupânul în țara asta. Așa s-a ajuns să avem un climat politic duplicitar, irespirabil și una dintre cele mai stufoase legislații. Uneori, „greșelile” din legile adoptate de ei (90/2001) au ajuns să le fie fatale – mai mereu legile lor fiind cu dedicație.
Sunt și alte antecedente legate de relațiile cu celelalte formațiuni, unele fiind de-a dreptul ticăloase: PSD a avut o relație specială cu PNL în USL și un fel de gentlemen’s agreement Ponta – Antonescu, numai că dorința lui Victor Ponta de a deveni președinte n-a mai ținut cont nici de obraz, nici de înțelegerile de la început, nici de onoarea cuvântului dat, nici de demnitate ori de onoare…
O situație asemănătoare s-a produs după 11 decembrie: echipa lui Dragnea a câștigat alegerile cu promisiuni de creștere a standardului de viață, de creștere economică și reformare a administrației, educației, sănătății, dar prima grijă a fost să se pună la adăpost de justiție, să scape de condamnări, să adopte fără consultări, fără sindicate și organizații profesionale, fără cine știe ce analize parlamentare un buget numai pentru ei și ai lor.
Acum stilul acesta abrupt-primitiv nu mai ține, iar poporenii au observat că democrația pierise, de aceea protestatarii au ieșit cu sutele de mii în stradă. De remarcat că și de această dată partidele lor satelit își manifestă încrederea deplină în liderul suprem, ba chiar au inițiative personale împotriva justiției pe care social-democrații nu și le-ar permite.
Ei, bine, astfel de situații au mai fost, dar ceea ce a pus capac la toate a fost manifestarea puterii discreționare a lui Liviu Dragnea: la alcătuirea legilor și a hotărârilor societatea civilă, celelalte forțe politice, instituțiile subsecvente, spațiul public au fost complet ignorate și chiar scoase din arhitectura deciziei, iar legile lui au ieșit proaste: OUG 13 și 14, Legea Bugetului, ca să amintim numai trei. Numărul lor însă ne va speria mai târziu.
Fără consultare publică, fără un exercițiu de democrație parlamentară cum scrie la carte, cu niște justițiari de carton ca Șerban Nicolae și Eugen Nicolicea, fără a permite sub nicio formă contribuția opoziției, decizia politică după alegerile recente a fost întotdeauna ostentativă, „de-a naibii”, ca să se vadă cine e jupânul, ceea ce nu are legătură cu buna guvernare, ci doar cu interesul propriu și aroganța.
Politica asta a celui mai tare, plagiată după tipicul interlopilor și al bandelor de cartier, a fost îmbrățișată de PSD și pusă în aplicare după o campanie electorală deșănțat-manipulatoare, iar rezultatele le-am văzut în stradă și în sondaje. Miroase a eșec.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 