Cum s-a ajuns ca la vârful puterii în România să fie atâția demnitari cu necazuri în justiție? Cum e posibil ca inși dubioși și neinstruiți să ocupe funcții atât de înalte? Cum se poate ca politicieni de două parale să câștige mii, sute de mii, milioane de voturi? Dar, atenție! În condițiile în care l-am ales în mod conștient, nu am dreptul să mă plâng: mi-am făcut-o cu propria mână. În fond, cu toții avem politicienii și valorile pe care le promovăm. De demonstrat.
Cine îi menține în frunte?
Până acum s-au dat diverse răspunsuri, dar, oricum am învârti-o, vina aparține mai întâi manipulatorilor din spațiul public, cetățenii fiind doar cei ce trag ponoasele. Căci mass-media nu caută adevărul, ci fac propagandă de o parte ori de alta. De aceea, servitorii Puterii consideră că de vină sunt partidele de Opoziție care n-au oameni competenți să ocupe funcții guvernamentale, iar ai Opoziției susțin, din contră, că puterea corupe în cel mai înalt grad, iar diriguitorii ajunși în funcții nu sunt profesioniști și nu-și urmăresc decât interesul personal. Repetăm la peste un secol de la Eminescu: „Unde vei găsi cuvântul / Ce exprimă adevărul?” Chiar suntem imuni la schimbare?
Se pare că da. La nivel politic, nici Putere, nici Opoziție nu sunt dispuse să judece decât în alb și negru: ai noștri sunt buni, iar ai lor sunt ciumați. Ce se întâmplă, însă, în spațiul public? Mai întâi o precizare: în concepția autorului, spațiu public înseamnă mass-media cu televiziuni, radiouri, presă scrisă și electronică, bloguri, spațiu virtual, plus piața publică, strada, spațiile de socializare ca mall, restaurant, teatre, case de cultură…
Oameni de nimic, dar puternic susținuți
Așadar ce se întâmplă în spațiul public? Unde se produce disjuncția între minciună și adevăr? Politic, niciunde, dar întrebarea e legitimă deoarece, la fel cum cumpărăm produse proaste luându-ne după reclame mincinoase, la fel votăm inși imorali, incompetenți, corupți, cu interese ascunse, sub influența manipulatorilor din agora. Mai există și varianta să alegem un om pregătit, bine intenționat, dar care să se corupă pe parcurs, variantă destul de frecventă.
În România nu există decât în teorie o presă quality, poate doar câteva personaje care se luptă cu morile de vânt. Există în schimb o bună parte a mediilor controlate prin mijloace coercitive de Executiv pentru care nu s-au născut încă alți indivizi cu valoarea și competențele celor de la Putere. De aceea tot ce face guvernul e bun, iar miniștrii se strofocă zi și noapte pentru binele comun. În plus, cazurile în care se produc surprize de genul arestării lor de către DNA sunt prezentate ca dosare politice, învinuiții fiind năpăstuiți de Justiție.
Adevărul are culoare de partid
De cele mai multe ori, vinovate cad președinția, SRI, Opoziția… acuzate de presiuni și influențe oculte asupra procurorilor. Nimic despre furăciune, incompetență, destrăbălare pe bani publici. Deși lucrurile sunt evidente, corupții au fost și încă sunt în măsură să câștige noi mandate prin campanii electorale cu mită și cadouri, cu minciuni și gogoși răsuflate.
La fel, ca într-o oglindă răsturnată, Opoziția îi prezintă pe ai lor ca politicieni performanți, drepți și cinstiți, iar alegătorii, sătui de ceilalți, le dau votul. Că au fost din aceeași făină cu ceilalți o dovedesc în ultimii 25 ani neputința de ieși dintr-o tranziție păguboasă și criză morală fără precedent.
Vinovați sunt manipulatorii și mercenarii
De departe, fenomenul cel mai nociv al ultimilor ani a fost acela al centrelor de partid cu postaci năimiți să infesteze rețelele de socializare și forumurile de discuții cu înjurături și porcoșenii la adresa contracandidaților și a partidelor adversare. Nu așa s-au ridicat personaje ca Elena Udrea, Elena Băsescu, Monica Iacob Ridzi, Alina Bica…? Nu așa s-a născut o formațiune politică, azi pe cale de dispariție, ca PMP? Sau Iohannis vânzător de copii?
Și mai este o situație la fel de gravă: odată ajunși în funcții, se și declanșează un mecanism de lingușire și de laudă fără măsură la adresa aleșilor. Unii rezistă, dar alții devin peste noapte voievozi, haiduci, mari genii locale ori naționale, asemenea omagii luându-le mințile conducătorilor. Nu așa și-au ratat destinele Carol al II-lea, Ceaușescu, fostul președinte jucător și atâția alții? Q.e.d.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 