Nu știu câtă batjocură mai poate suferi adevărul în politica românească, dar acum se vede cu ochiul liber cine și de ce a spart USL. E clar că această coaliție nu și-a respectat scopul inițial, acela de a ajunge la putere și de a bineguverna țara până în 2016.
Din contra, au predominat interesele de partid și lăcomia: PSD a dorit cu orice preț să ajungă la putere, dar, fiindcă nu putea realiza singur o majoritate, s-a folosit de liberali. La rândul lor, liberalii se cantonaseră în 2010 undeva pe la 16% și paritatea funcțiilor în USL le-a surâs, iar PC nu știu să fi trăit vreodată pe propriile picioare.
Tovarășii de drum
Atât timp cât USL a funcționat în avantajul ambelor partide, cam până la parlamentarele din 2012, între cei doi lideri nu au fost conflicte, nici divergențe majore de viziune sau de opinie. După alegeri, însă, PSD a dat semne clare de nerăbdare și lăcomie, nemaiacceptând nici paritatea funcțiilor, nici susținerea pentru prezidențiale a candidatului liberal, ceea ce a redeclanșat concurența și bătălia pentru putere.
Așadar social-democrații au aplicat vechea tactică a tovarășului de drum pe care liderii comuniști o foloseau cu multă dibăcie: PNL a fost bun câtă vreme a avut ceva de oferit. Apoi, vechiul partid al Brătienilor a fost aruncat în stradă, mașinăria de propagandă social-democrată urmând să repare cât mai repede stricăciunile de imagine. Nimeni însă nu a anticipat corect cât de greu va fi și cât va dura.
PSD vrea totul
S-au ales două căi: „USL trăiește!” pentru ca PSD să păstreze numai pentru sine bazinul electoral de peste 60% al defunctei coaliții și cele 7,4 milioane de voturi anti-Băsescu de la referendum. Pană de PR-iști profesioniști și măsuri adecvate? Se pare că da. Ca stratagema să reușească, sloganul a fost transformat în vector de campanie europarlamentară. Firește că miroase a necinste, ba chiar a „furturi de sorginte extraeuropeană”, cum susține Crin Antonescu. Oricum, e vorba de însușire necuvenită de însemne și simboluri.
A doua cale este de-a dreptul fandoseală: de câteva luni bune, liderul PSD și fost copreședinte al USL joacă un teatru ieftin și penibil: ba că nu se cade să candideze la președinție că e prea tânăr și are familie, ba că își depune candidatura dacă se reface USL, ba că dacă îl susține PC, așteptând hotărârea unanimă a maselor largi de oameni ai muncii de la sate și orașe, toată suflarea de partid și de stat să-l roage să le fie cârmaci până la adânci bătrânețe. Ceea ce Gabriel Oprea va și pune în practică printr-un milion de semnături.
În plus, ca penibilul să nu cunoască margini, la ultima lansare de candidați pentru europarlamentare, în loc de discuții pe programe și proiecte europene, liderii USD ieșeau la microfon pentru a-l ruga pe Victor Ponta să candideze, nu la europene, ci la președinție, și a-i face temenele liderului maxim în drumul său glorios spre demnitatea supremă în stat. Ceea ce ne-a dus la exasperare în 45 ani de comunism.
Acte cu premeditare
Acum se înțelege cu claritate că toate inițiativele PSD au fost premeditate, desfacerea USL și izolarea liberalilor fiind în grafic. Ceea ce e mai greu de înțeles este de ce PNL și Crin Antonescu nu au acționat mai devreme. Poate că, denunțând la timp diversiunea politică, pierderile ar fi fost mai mici. Din ce se vede în sondaje, mai manipulatoare ca oricând, liberalii au avut o cădere de câteva procente bune imediat după ieșirea din uniune, iar acum recuperează cu mare greutate, ajungând la 18,5-19%.
E posibil ca de astă dată PSD să realizeze dubla: păstrarea majorității de guvernământ și câștigarea președinției, reeditând succesele din anii 1990-1996 și 2000-2004. Dar, din cauza faptelor de mai sus, s-ar putea să fie pentru ultima dată: în fața pericolului, partidele din actuala Opoziție vor fi forțate să găsească o platformă electorală comună.
Un electorat capabil de surprize
În plus, electoratul din 2014 – 2016 nu mai este același din 2000, iar instituțiile statului nu vor mai fi dispuse să tolereze nici electorata, nici zeci de tone de pui, parizer, pet-uri de ulei, făină, zahăr… la schimb cu voturi, nici sacoșismul cu sigla de partid, nici plicuri cu 50 de lei. Iar în această eventualitate, democrația poate face un pas înainte.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 