Din păcate, nici manifestanții din stradă, nici jurnaliștii obiectivi nu consideră că la Palatul Victoria ar fi o guvernare în adevăratul sens al cuvântului. Și nici nu poate fi altfel de moment ce nicio măsură economică serioasă nu a fost luată de la instalarea guvernului Grindeanu, la fel cum sectoare vitale ale societății românești plutesc în ceață, ori și mai rău, singurele „reforme” sunt restaurația vechilor cadriști și încercarea de deturnare a bătăliei cu corupția, în concepția majorității actuale, o simplă „vânătoare de vrăjitoare” a neamțului Klaus Iohannis, șeful poliției politice și al Binomului.
Zic unii jurnaliști că guvernarea se zbate între a fi și a nu fi și, cu toate acestea, triumfalismul și aroganța nu lipsesc nicidecum, așa cum nu au lipsit niciodată din guvernările stângii. Priviți numai ce se întâmplă în domeniul relațiilor externe: după o întâlnire protocolară între Teodor Meleșcanu, ministrul nostru de Externe și ambasadorul Federației Ruse, Valeri Kuzmin, presa de casă a PSD a început să jubileze că, în sfârșit, România își resetează relațiile cu vecinii noștri din Est, așa cum fac cică și alte țări europene, fiind pusă în discuție apartenența la NATO și UE… Pentru care cuvântul „iresponsabilitate” mi se pare prea blând.
În schimb, valul de schimbări tactice la vârful UE și CE nu interesează pe nimeni, ceea ce va face loc unor decizii peste capul României. Deoarece, în afara președintelui Iohannis, preocupat de Brexit, de un răspuns comun la problemele ridicate de alegerea lui Donald Trump, răspuns care nu poate fi decât întărirea coeziunii, a capacității de apărare a țărilor integrate în UE, Executivul nostru nu e capabil de nicio reacție constructivă.
Firește, activiștii actualei majorități de guvernământ vor contrazice realitatea și concluziile de mai sus, aducând vorba despre vizita întreprinsă zilele trecute de prim-ministrul României, Sorin Grindeanu, la Bruxelles, în care a avut contacte „fructuoase” cu mai multe personaje la vârf, numai că întrevederile sale n-au vizat programe și proiecte românești, ci au încercat să justifice abuzurile legislative ale actualei majorități și să motiveze pro domo amplele proteste din fața Palatului Victoria.
Și numai că este așa deoarece în conferința de presă, alături de oficialul nostru, nu au apărut nici Jean-Claude Juncker, nici Donald Tusk, cum se întâmplă de obicei, semn că derapajele guvernului român n-au putut fi trecute cu vederea, de aceea dl Grindeanu s-a angajat să rezolve rapid situația critică a ordonanțelor buclucașe și a mulțimilor din stradă.
Iar acasă situația nu este deloc roză: niciunul dintre personajele compromise ale actualei puteri nu are absolut nimic să-și reproșeze, nimeni nu face pasul în spate, din contra, atacurile lor asupra justiției și a lui Iohannis s-au întețit, iar mediile care scot la iveală noi și noi dovezi ale vinovăției lor sunt cică mincinoase, sunt văzute ca atacuri împotriva statului de drept și a cetățenilor cinstiți din această țară căzută, iată, sub papucul străinilor și al multinaționalelor.
Poziția prim-ministrului nostru însă a fost subminată chiar de cel ce l-a adus în fruntea Guvernului: ce calitate de șef al Executivului e aceea când trebuie să ceară aprobare de la liderul suprem, Liviu Dragnea? Ce se poate discuta cu un astfel de șef de guvern altceva decât să-i transmită liderului de facto al guvernului ce au cerut mai-marii Europei? Calitatea de locțiitor este și adevăratul motiv pentru care nu a primit un „to do list” scris asemeni înaintașului său, Victor Ponta. Iar aceasta este una dintre cele mai nedemne situații apărute la vârful politicii noastre după revoluție.
Nu este cazul nici să-l compătimim pe Sorin Grindeanu. În fond, știa din capul locului care-i sunt limitele și limitările funcției. Este din același aluat ca și ceilalți: declară la Bruxelles că OUG 13 a fost o greșeală, de aceea a și retras-o, dar, ajuns acasă, consideră că era corectă, numai proasta comunicare fiind la originea protestelor din stradă. Odată cu care speranțele mele apropo de guvernul Grindeanu s-au prăbușit așa cum s-au prăbușit și speranțele străzii.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 