Câțiva colegi din presă se tot întreabă ce anume îi mână pe actualii majoritari în acțiunile lor politice, care este combustibilul pe care îl consumă formațiunile lor și unde vor să ajungă, fiindcă de bună guvernare, evident, nici nu poate fi vorba. Iar între răspunsuri unul e copleșitor: îi mână frustrarea, iar combustibilul este, din păcate, viitorul României și al copiilor noștri. De demonstrat.
Ce e frustrarea? Savanții spun că e o trăire intensă, un fel de mânie, de răzbunare, de stres… determinate de imposibilitatea satisfacerii unei dorințe, de lipsa mijloacelor pentru realizarea unui scop, a unui plan sau de pierderea neașteptată a unui drept, a unui avantaj. Nu se exclud aspirațiile, visele mult prea înalte ca să poată fi împlinite. Așadar e un fapt omenesc, însă unul cu importante implicații social-juridice, fiindcă cel mai adesea generează stări conflictuale încheiate prin acte revanșarde și violente. Educația, dacă e, joacă un important rol în atenuarea efectelor.
Cea mai amară frustrare o exprimă, probabil involuntar, prim-ministrul Vasilica Viorica Dăncilă: „Chiar şi un prim-ministru să ajungă să fie anchetat?” Adică prim-ministrul nu e un cetățean ca oricare altul și egalitatea în fața legii, principalul drept constituțional într-o democrație, nu se referă și la conducători, ci numai la supuși? Ei, bine, de aici pleacă frustrarea generală a preaputernicilor zilei: legea penală și Constituția îi amestecă cu alde neica Nimeni, îi pune alături de „prostime”, „amărășteni”, „ciumpalaci” și „pu(l)ime” (paranteza îmi aparține), tocmai pe ei, aleșii neamului, rasa superioară, protipendada, privilegiații, cărora ar trebui să le aducem omagii ca lui Ceaușescu…
Că este așa, priviți-i când apar pe ecran: (pe lângă că plesnesc de bunăstare), fiecare se crede buricul pământului, niciunul nu se simte vinovat, chiar dacă dovada furăciunii este evidentă, sunt atotștiutori, n-au nicio îndoială, tot ce fac ei este absolut legal, își sacrifică prețiosul lor timp pentru rromâni și, în loc să le fim veșnic recunoscători, DNA, procurori și judecători le fac dosare, tocmai lor care sunt curați ca lacrima și beneficiază pe deasupra și de imunitate, și de prezumția de nevinovăție… Și, de demni ce sunt, fug din țară!
Cel mai frustrat este Liviu Dragnea: o condamnare cu suspendare nu-i permite să candideze la președinție, nici să fie prim-ministru, iar pentru asta binomul, statul paralel, serviciile secrete, DNA, Justiția, Iohannis, Soros, SUA, UE… își vor primi pedeapsa, deși ca să-și afle dreptatea se putea adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene sau CEDO. De ce nu o face? Or fi fiind și acolo binoame, trinoame, state paralele ori n-are nicio șansă?
Și acum priviți cum frustrarea dă foc la țară: justiția e pusă sub papuc politic prin schimbarea legilor și tracasarea judecătorilor și a procurorilor, locatarii penitenciarelor s-au trezit peste noapte mai importanți decât oamenii cinstiți și vor fi răsplătiți cu mii de €, corupții, foștii condamnați sunt numiți și păstrați în funcții ca orice om integru, președintele țării e scos din ecuația statului de drept prin diminuarea rolului său constituțional și transformarea ilegitimă a României în republică parlamentară, la îndemâna actualei majorități, guvernarea României e lăsată de izbeliște, poziția noastră în UE și NATO fiind continuu slăbită…
Iar asemeni lui Liviu Dragnea sunt câteva sute bune de parlamentari, dregători, demnitari și aleși locali, toți frustrați, toți luptători cu statul paralel, cu Justiția, cu Soros, cu SUA și cu Europa, toți suferind de faptul că România suverană a ajuns ditai colonia și piața de desfacere a produselor SUA și a UE, toți mari apărători ai drepturilor omului, nu ai aceluia muncitor și cinstit, ci ai aceluia aflat în conflict cu legea.
Ultima fază a războiului cu statul va fi, după Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene, reinstaurarea dictaturii, iar dovezile nu lipsesc, ca și Viktor Orban, Liviu Dragnea acumulând mai toată puterea. Deja are la degetul mic Parlamentul, Executivul îi este ascultător până la punct și virgulă, iar Justiția independentă nu mai are multe zile… Să se fi cuibărit iarăși Lebăda Neagră pe stindardul României?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 