Deși a plecat de la Cotroceni acum mai bine de un an, personajul din titlu continuă să monopolizeze spațiul public. Se străduiește mereu să șocheze prin atacurile sale pentru a rămâne în mintea poporenilor, dar reacțiile politicienilor importanți lipsesc. Ca și cum nici nu l-ar băga în seamă. Și totuși continuă. Însă, în spatele afirmațiilor sale că vrea să-și apere mandatele, cred se ascunde altceva: o teamă obsesivă că vremea sa a trecut, că va rata poziția de cel mai tare lider și că nu va mai avea nimic de spus în politica românească. Unii vorbesc și de dosarele sale din instanțe.
Ceea ce nu înțeleg și pace este de ce trebuie să-și apere mandatele. Dacă au fost atât de grozave pentru România, cum se laudă, dacă strădaniile sale au fost îndreptate către binele public iar rolul său unul decisiv, cu siguranță societatea, istoria le vor considera ca atare. A păzi cu strășnicie ca nu cumva să atenteze cineva la imaginea și notorietatea lor înseamnă că sunt posibile și alte interpretări, unele la superlativ cum crede el însuși, altele nu, și atunci eforturile sale sunt menite a le estompa.
Obsesia, însă, îl face să sară ca ars la fiecare atitudine critică, să continue atacurile împotriva organizatorilor referendumurilor de demitere, rana cea mai gravă, fără a recunoaște că și el a abuzat de putere, că 7,4 milioane de voturi împotrivă înseamnă totuși ceva. Ei bine, această obsesie ne va face să-l privim ca pe un personaj vetust, lipsit de realism, bolnav de putere, deși mijloacele de a o deține din nou îi lipsesc.
Nu sunt singurul care o spune. Nu sunt singurul care observă că aparițiile sale publice se îndesesc cu cât se apropie campania electorală, numai că aceste intervenții nu stârnesc, nu generează curente de opinie, iar aderenții nu se înghesuie în Mișcarea Populară, chiar dacă televiziunile, presa și rețelele de socializare primesc marfă berechet zilnic. De departe, Traian Băsescu este liderul cu cea mai mare expunere mediatică, incomparabilă cu a oricărui alt politician, fie și președinte ori premier.
Fostul președinte crede că a face politică după încheierea mandatelor sale înseamnă același lucru ca înainte, chiar dacă nu mai este întâiul om în stat. Uită că epoca sa o fost o lecție usturătoare în care nu au contat în primul rând interesele cetățenilor, ci acelea politice puternic personalizate. Nu întotdeauna au contat programele, proiectele, ci cine le propune, de aceea nimeni nu trebuia să reușească fără augustul său acord. Așa că, în afara sa și a câtorva comilitoni, toți ceilalți „beneficiau” de același tratament: împroșcări zilnice de la tribuna Cotrocenilor și din alte studiouri TV, radio, presă… A se înțelege că uneori avea și dreptate, dar era bine să-i fi lăsat pe alții s-o spună când. Motiv pentru care Traian Băsescu, deși a avut imitatori, nu a fost niciodată un model. Din contra.
Ei, bine, modul acesta autoritar de a face politică își dă duhul în această vreme, iar germenii unui alt comportament politic deja se văd. Un exemplu: e nevoie de schimbarea legii electorale și liberalii au procedat ca la carte adunând în jurul ideii instituții, partide, personalități, ONG-uri, jurnaliști, formatori de opinii, iar alegerea primarilor în două tururi de scrutin a devenit mainstream. În scurt timp, principalii actanți politici s-au raportat într-un fel sau altul la propunerea liberalilor.
La fel procedase și Klaus Iohannis în câteva situații: creșterea bugetului apărării la pachet cu Strategia Națională de Apărare, votul prin corespondență, demisia lui Victor Ponta și numirea guvernului de tehnocrați, pentru a schimba accentul de pe vorbărie, ceartă și politicianism pe politici publice, pe normalitate, construcție și dezvoltare.
Ei, bine, Traian Băsescu se face a nu înțelege noul curs al politicii și continuă în stilul care l-a consacrat: cu orice preț, zilnic, se aruncă în vâlva spațiului public, asemeni tuturor altor vedete din varii domenii. Pe termen scurt, procedeul i-a adus niscaiva rezultate: și-a asigurat vizibilitate sieși și propriului partid, dar nu sunt tot atât de sigur că vizibilitatea îi va aduce cine știe ce câștig la urne.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 