În România demisia prim-ministrului nu înseamnă doar depunerea mandatului de șef al Executivului, ci plecarea întregului guvern. De aceea întrebarea din titlu, frecventă nu doar în spațiul public românesc, ci și în cel european, este fie consecința cunoașterii superficiale a Constituției, fie o încercare de consolidare a unui curent de opinie în favoarea demisiei. Curent care deja e destul de puternic.
Dar esența rămâne: va demisiona Guvernul Ponta? Dacă România era o democrație pur-europeană, demisia ar fi fost anunțată imediat ce s-au aflat rezultatele. Din păcate, după o scurtă intervenție televizată, pentru liniștirea spiritelor înfierbântate, Victor Ponta s-a retras cu ai săi într-o vacanță în Dubai. De aceea, cererile de demisie au continuat să vină și mai abitir, întâi din diaspora și din stradă, apoi de la câteva personalități europene, Germania fiind cap de listă, și mai puțin de la politicienii Opoziției.
Un calcul dificil
Pentru a răspunde întrebării e nevoie să luăm în calcul 5 argumente:
1. În țările cu democrație așezată, ca Franța, e.g., odată cu schimbarea președintelui și mai ales după un semnal atât de puternic dat de electorat, Guvernul își depune mandatul pentru a-i permite noului șef al statului realizarea altei construcții politice.
2. În România demisia, inclusiv aceea de onoare, nu este încă o instituție respectată, iar cramponarea de putere și tergiversarea unei hotărâri decente au dus de fiecare dată la diminuarea reformelor, la pierderi economice și de încredere. Cu toate că, după o astfel de catastrofă de imagine, niciodată partidele în cauză nu și-au putut reveni decât după alegeri generale, fie la termen, fie anticipate, PSD încă mai face calcule.
3. Opoziția nu este pregătită să preia guvernarea în 2014 întrucât majoritatea parlamentară nu s-a schimbat, iar alcătuirea unei alte majorități la fel ca până acum, adică prin desfacerea altor alianțe și traseism, a fost refuzată din start de viitorul președinte, Klaus Iohannis. Deocamdată hotărârea sa este respectată.
4. Nici în rândul liderilor PSD situația nu este mai limpede, motiv pentru care i s-au pus din nou frâiele în mână „bătrânului edec”, Ion Iliescu, singurul care pare a avea cap limpede după pierderea scrutinului prezidențial: „vom vedea dacă este bine ca partidul să rămână la guvernare”.
5. Guvernul Ponta ar putea lua în calcul cererea unui vot de încredere în Parlament pentru verificarea susținerii politice a coaliției majoritare.
Poporul a vorbit
Ceea ce nu vrea să se accepte încă este că uriașa prezență la urne, peste 64% din populația cu drept de vot, a exprimat o voință clară de schimbare a modelului politic de până acum: păcălirea electoratului prin șmecherii ca ordonanța nr. 55 care a permis unor aleși să-și abandoneze votanții și să treacă în barca Puterii în schimbul unor avantaje, cel mai adesea personale, nu va mai fi posibilă, iar viitoarele scrutine se vor îngriji ca diaspora să poată vota cum se cuvine. Fără manipulare, mită și gogoși electorale.
Noul PNL se îndreaptă spre un alt fel de politică: una fără traseiști, fără înțelegeri pe sub mese, fără combinații urât mirositoare. Or în aceste condiții, câteva sute de „trădători”, parlamentari, primari, consilieri… împreună cu propriile formațiuni închinate majorității de guvernământ au intrat pe un drum fără ieșire, iar până la viitoarele alegeri nimic nu pare a se schimba.
Timpul nu mai are răbdare
Așa că este foarte importantă cunoașterea actualului trend: simpatia extraordinară de care a beneficiat candidatul dreptei se va transfera încet-încet spre partidul care l-a susținut și, chiar dacă Iohannis va fi un președinte constituțional, cum nu prea am avut până acum, PNL va beneficia de creșterea spectaculoasă a bazinului său electoral. Singura necunoscută fiind măsura în care va ști să fructifice această oportunitate.
Dar viața Guvernului Ponta va fi legată de votarea bugetului până la încheierea actualului exercițiu bugetar. Și asta din cauza bănuielilor că mituirea electoratului în campanie va atrage după sine problema spinoasă a finanțării deficitului. Iar variantele nu sunt decât trei, toate proaste: introducerea unor noi impozite și taxe, reducerea investițiilor și împrumutul extern. Altă cale nu există, iar nota de plată trebuie plătită.
Însă frica majorității de guvernământ vine și din direcția străzii: e vorba de răbdarea populației, iar ieșirea în stradă ca în iarna-primăvara lui 2012 îi poate fi fatală.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 