Nu pot crede că noul ministru al Educației când și-a scris teza de doctorat nu știa ce sunt ghilimelele și ce rol au acestea de moment ce semnele de punctuaţie și ortografice: punctul, virgula, cratima-liniuța de unire, două puncte, punctul şi virgula, semnul întrebării, semnul exclamării, linioara de dialog, punctele de suspensie, parantezele, apostroful, ghilimelele, adică semnele citării… se învață începând din clasele primare. Le-a învățat odată cu alfabetul, cu propoziția și fraza.
Ceea ce nu înțeleg este de ce neagă cunoașterea ghilimelelor: vrea să-și scuze propriile greșeli de limbă română sau vrea să-i disculpe pe incompetenți și plagiatori, colegi de profesie și politică, dând vina pe școlile doctorale și pe conducătorii de doctoranzi? El însuși fiind conducător de doctorate în Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii.
Ei, bine, deși nu știu exact cum au ajuns alții în elita academică, sunt convins că profesorul-inginer Valentin Popa nu se gândește la ghilimele când își alege doctoranzii: trecând prin școala primară, gimnaziu, liceu și facultate, niciun universitar nu-și închipuie că studentul înscris la doctorat nu stăpânește citit-scrisul. Probabil că acesta este sensul ultim al spuselor sale. Că doar n-o fi fiind ca pe vremuri când puteai ajunge mare Doctor în Științe, fără liceu, ori Academician Doctor Docent cu numai 3 (trei) clase primare. Sau mai știi?
Partea care îl înfurie pe subsemnatul ca dascăl cu state vechi nu e numai omisiunea interesată a adevărului despre ghilimele, ci și relativizarea plagiatului indiferent al cui este. Fiindcă plagiatorul, șmecherul, descurcărețul, loaza mereu repetentă ajunsă în frunte nu are darul de a încuraja învățarea și onoarea muncii intelectuale. Ce încredere poți avea în universitatea care promovează astfel de ipochimeni în stare să fure munca altora și să se folosească de subterfugii pentru a nu fi evaluați obiectiv de comisia de atestare? Când știi bine că pentru copiat orice elev primește nota 1 (unu) soldată adesea și cu scăderea notei la purtare, nu te poți preface că nu vezi reacția la plagiat a celor cu adevărat merituoși.
Fiindcă oricare școlar învață cu plăcere numai atunci când are în față un profesor integru și corect, conștiincios, apreciat pentru ținuta științifică și tehnică, sigur pe sine, cu o pedagogie și o psihologie mereu actualizate, un profesor care nu face caz de „valoarea” lui în fața cursanților, unul care pune suflet în tot ce face și-și socotește discipolii colegi de muncă… Da, nu e meserie mai grea dar totodată și mai frumoasă decât aceea de profesor, de educator. Sacrificiile, firește, sunt pe măsură.
Lucrurile stau la fel și în politică: în timp ce nu puțini români, vârfuri intelectuale, au ajuns experți, consultanți, angajați ai guvernelor străine, din Danemarca, Anglia, Franța până în Canada și Filipine, samsarii noștri de guverne nu găsesc pentru Palatul Victoria decât anonimi pe care competențele, pregătirea științifică și politică nu i-au interesat, iar apoi se miră de ce avem țopăială fiscal-bugetară și legislativă, de ce ni se surpă autostrăzile și n-avem manuale la copii.
Partea absurdă este că uneori astfel de personaje parazitare sunt puse să gestioneze sectoare în care activează profesioniști de top, specialiști de înaltă clasă, personalități recunoscute… Ei, bine, autoritatea șefului politic fără carte este 0, iar domeniile respective merg în virtutea inerției sau nu merg deloc. Priviți ce se întâmplă cu cercetarea științifică, educația și sănătatea , domenii în care ne situăm de ani buni pe ultimul loc în Europa, după Bulgaria și chiar Albania, unde nivelul de trai e mai sus decât la noi. Deși nu se bucură de zestrea României dată de Dumnezeu și mama natură.
Iată că un simplu semn grafic precum ghilimelele poate trage în jos întreaga clasă politică. Și asta deoarece politicienii de azi uită că perioadele de progres ale României n-au venit din întâmplare, ci determinate de politicieni învățați și patrioți, cu școli înalte, dar și autodidacți. Ei, pașoptiștii, elitele cu carte au pus bazele României moderne pe care urmașii lor nici nu sunt în stare să o sărbătorească la 100 de ani.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 