Fără PSD moare România!
La finele lui decembrie 1989, social-democrația românească, adică fostul PCR, făcuse rost peste noapte de o mulțime de lideri-ideologi între care la loc fruntaș tronau Ion Iliescu, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Petre Roman, Adrian Năstase…, cu toții așteptați să ducă România spre înaltele culmi ale modelului suedez, foarte la modă printre emanații revoluției. Evident că mirosea de la o poștă a gargară politicianistă, numai bună de „prostit poporul cu televizorul“ fiindcă Suedia avea atunci unul dintre cele mai înalte standarde de viață, libertate și democrație, în timp ce la noi mineriadele profanau laboratoarele și bibliotecile Universității bucureștene, spărgeau țestele studenților cu barbă și-i căutau pe intelectuali și străini să-i ciomăgească și să le ia gâtul. Erau detașamente de asalt coordonate de Puterea politică cică social-democrată.
Din păcate, în spatele cortinei social-democrate se ascundea elita de pradă a României postrevoluționare, din timp pregătită, alcătuită din eșaloanele II și III ale securității și ale oligarhiei de partid, care, în numai câțiva ani au reușit să pună la pământ industria socialistă, agricultura, educația, cercetarea, transporturile, sănătatea…, creând lideri bogați, aroganți și mincinoși, adevărați baroni sub bocancul cărora nu s-a putut construi mai nimic viabil și democratic.
Au reușit, în schimb, să păcălească o populație buimăcită, ieșită pe brânci din marasmul ceaușist, pe parcursul acestor 3 (trei) decenii de libertate și democrație câștigate cu sângele a peste o mie de eroi, iar acum a sosit scadența: social-democrația și-a risipit mai bine de jumătate din bazinul electoral, iar posibilitatea „recuceririi“ puterii politice și a „renașterii“ mișcării social-democrate pare acum o simplă și goală iluzie, chiar dacă de ea vorbește plin de importanță Adrian Severin [el le zice „reconquistă (sic!) și risorgimento“!], devenit, iată, în recluziune, întâiul ideolog (snob) al PSD.
Nu știu cât de interesat este partidul de ideologia primitiv-manipulatoare promovată cu osârdie de A. Severin, cu toate că se suprapune peste fabulațiile unor profeți radicali ai stângii filoruse, retrograde și revanșarde. Cică: 1. „Votul nu mai este o soluție…, prin vot nu putem schimba nimic.“ 2. „O parte semnificativă a românilor…, edificați și exasperați, va trece la proteste publice împotriva statutului colonial al României. Aceasta va duce la oficializarea dictaturii și va accelera procesul de dezmembrare a țării“ și apoi „istoria va consemna dispariția altui popor de pe harta lumii – nefericitul popor român.“
Bate șaua ca să priceapă poporenii că fără PSD la butoane piere România, că fără marele patriot teleormănean, cel ce acum plânge în arest de dragoste pentru România, (nu și atunci când se împroprietărea cu ostrovul Belina), ni se îneacă toate corăbiile. Ce ne sugerează A. Severin? Că fără o dictatură a stângii dragniote, fără a anula alegerile libere, țara noastră n-ar putea fi din nou ce-a fost și mai mult decât atât, adică înapoi la Ceaușescu-Dragnea și la cea mai înaintată dintre societăți, un partid, un comandant, un popor. Că nici vorbă de apartenența la NATO și UE, decizie proastă(?) tot a PSD, care ne-a transformat în simplă colonie, lipsindu-ne așadar de mult iubita suveranitate. Care suveranitate românească? Aceea limitată prin doctrina lui Brejnev?
Dacă e pe-așa, nu înțeleg de ce nu se revoltă Canada, Australia, care recunosc întâietatea reginei Elisabeta a II-a a Angliei, apoi Franța, Germania, Italia, Spania, Olanda…, unde democrația și libertățile nu sunt vorbe de clacă. Toate au semnat același tratat de aderare ca și noi, acceptând fără mofturi naționaliste cedarea unei părți din suveranitate către NATO, Parlamentul și Președinția CE. Le-a împiedicat cedarea suveranității să devină cele mai performante economii și societăți? Ba din contra – factura apărării le-a devenit suportabilă, degajând fonduri pentru modernizare economică, educație și sănătate. Toți sunt conștienți că forța economică și militară vine din unire și interconectivitate, nu din izolare și ploconire la poarta lui Putin.
Încă de pe vremea butadei cu H2O îl suspectez pe A. Severin de pafarism-amatorism cras și eludare a științelor politice de pe poziția autodeclarată de mare guru al social-democrației, dar acum suspiciunea a devenit convingere.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 