Depolitizarea e un simplu vector electoral, nu o soluţie liberală pe termen lung. Nu politizarea ne doare mai întâi, ci incorectitudinea, necinstea, imoralitatea, neprofesionalismul, pofta de căpătuire a celor învestiţi cu funcţii şi demnităţi publice, dorinţa de a pune mai presus interesele de partid faţă de cele ale poporenilor.
Limitările pot fi drastice, dar nu vor rezolva mare lucru. Oricât de tare ar fi legea, şmecherii noştri îi vor veni de hac, aşa cum s-a dovedit şi până acum. Din ’90 încoace toate puterile au interzis politizarea, dar au practica-o până la scârbă. Au declarat ritos că vor promova valorile, profesionalismul, însă singura urmare a fost că pecinginea pilelor, relaţiilor, servituţilor politice a infestat încet-încet toate sferele vieţii social-economice.
Orice e interzis stârneşte patimi
Deja mediul e pregătit să facă faţă unor astfel de interdicţii. Priviţi câte mătuşi şi bunici vânjoase fac afaceri de zeci de milioane de euro. Câţi nepoţi, cumnaţi, cumetri, fii şi neveste învârt banul public cu o dexteritate de invidiat. Câţi cunoscuţi, prieteni, vasali, servitori, amante şi chiar duşmani declaraţi plimbă ori mânuiesc cu mare folos pentru stăpânii lor mita, hârtiile, conturile, vânzările, mărfurile, recuperările de TVA. Sistemul e în curs de perfecţionare.
Psihologii spun că interdicţiile, cu cât sunt mai severe, cu atât mai mult stârnesc tentaţia de a le încălca, iar dascălii o învaţă la primele ore de pedagogie. Politicienii care ne dau mereu lecţii de anticorupţie, care condamnă la televizor hoţia nu vor decât voturi. Dacă ar fi realmente interesaţi să curme flagelul, s-ar pune temeinic pe treabă. Cei de la Putere cu cei din Opoziţie. Cum s-a reuşit în alte părţi, s-ar fi putut reuşi şi la noi. Dar nu s-a vrut.
Poporul hoţ şi politrucul cinstit
Ceva e putred în Danemarca, spunea Hamlet. Ca să nu se vadă bălăriile din curtea vajnicilor luptători cu hoţia, s-a găsit ţapul ispăşitor, ţăranul şi slujbaşul mărunt, populaţia oraşelor şi a satelor, fără deosebire de sex şi vârstă. În codul nostru genetic cică stă scris cu semne groase genomul furtişagului. Pentru cei de sus, s-a acceptat (ne)regula că cine umblă cu miere nu poate să nu-şi lingă degetele. Ca şi cum ar ţine de soartă.
Însă întotdeauna acuza generalizată de hoţie ne-a venit de la asupritori, de la vechili şi arendaşi, de la turco-fanarioţi şi habsburgi. Nu scoteau suficient profit de pe spinarea noastră. Acum li se asociază diriguitorii la vârf pe care tot noi i-am ales. Mereu ne scot vinovaţi. Ei fiind în afară de orice dubiu.
Sistemul favorizează jaful
Se fură din două motive:
1. fiindcă sistemul e croit ca să poată fura cine trebuie şi
2. că justiţia nu-i poate prinde, nici pedepsi pe toţi împricinaţii. Dacă manglitorii din buzunare, locuinţe, maşini, dacă găinarii şi escrocii de pe stradă ajung repede la răcoare graţie profesionalismului justiţiarilor, când e vorba de gulere albe, anchetele dau rateuri, având de traversat mai multe labirinturi.
E clar că sistemul favorizează jaful. De sus până jos. Lasă la îndemâna cu pix a baronilor portiţe numai de ei ştiute. Din bugetele naţionale şi locale, prin manevre deştepte, se alimentează toată clientela politică, realizându-se un adevărat cerc vicios. O finanţare transparentă pe cap de locuitor le-ar curma elanul. Dacă s-ar cunoaşte destinaţia fiecărui leuţ, corupţia ar muri de foame. Dar nu se doreşte.
Nu contează culoarea politică a funcţionarului, ci competenţa şi cinstea. Cum programul de guvernare devine lege prin învestitura guvernului, n-ar fi nevoie de politruci să-l aplice, ci de specialişti dedicaţi. Nu trebuie aruncaţi la gunoi politicienii cu afaceri legale care stăpânesc arta şi ştiinţa bunei guvernări. Nici anatemizaţi. S-ar putea să fie singurii care au habar cum se conduce o ţară spre prosperitate.
Atunci când primii oameni în stat nu vor avea privilegii şi imunităţi, când nu vor face ei înşişi pe judecătorii, când justiţia va avea principii clare, va dispune de instrumente sigure şi va fi sprijinită să aplice legea, vom avea o politică a bunului simţ şi a mâinilor curate.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 