Archive for the ‘Politica de gherilă’ Category

Politica de gherilă

iulie 12, 2011

O numim astfel deoarece se inspiră din strategiile neconvenţionale de luptă ale partizanilor, nevoiţi să contraatace prin orice mijloace un inamic mai puternic, căruia nu i-ar face faţă într-un război deschis. Tactica a fost pusă în operă cu succes de Traian Băsescu şi   PD-L după câştigarea primului mandat, fiind construită şi argumentată de câteva eminenţe cenuşii din PR alături de specialişti în manevre electorale. De care nu ducem lipsă.

Ce e politica de gherilă?

E impropriu numită politică. Definită simplu, politica e o modalitate de reprezentare a intereselor cetăţeneşti şi de management al statului, or diriguitorii noştri vizează cu preponderenţă interese personale, de partid, de grup nu neapărat clientelar, nicidecum bunăstare şi libertăţi pentru toţi. Cel puţin, asta e percepţia publică la 7 ani de mandat.

Pentru eficacitatea loviturilor, s-a creat mai întâi un imens orizont de aşteptare prin lansarea unor teme ca: să trăiţi bine, singuri împotriva răului, a sistemului ticăloşit, a trecutului comunist etc. Liderului, conceput ca zoon politikon sau Alpha Male, i s-au atribuit nu doar numele Zeus, ci şi calităţi de conducător carismatic, de salvator cu fler ieşit din comun şi de tătuc grijuliu, unicul apt să-şi ducă de mână poporul prin deşertul crizei.

De aceea acţiunile sale au avut impact dur asupra Opoziţiei, surprinsă mereu nepregătită. Alături i-au fost mereu oşteni credincioşi ai partidului, guvernanţi şi formatori de opinii pricepuţi la învăluirile pe flancul drept. Apar frecvent la TV să contracareze acuzaţiile, tot mai grave, să întărească imaginea de unică formaţiune de dreapta. Nu neglijează însă flancul stâng, folosind deliciile bugetului comun ca mită şi nadă electorală pentru clienţi pofticioşi şi bazine electorale ale altor formaţiuni.

Scurt istoric al confruntării

Hărţuirea a cunoscut în timp destule episoade: soluţia imorală, aruncarea în faţa foştilor tovarăşi de drum a bileţelelor roz, a dosarelor penale, a stenogramelor stricătoare de imagine publică şi notorietate, toate în ideea degajării spaţiului vital. Apoi s-a inflamat peste poate în războiul cu suspendacii, şi azi ostracizaţi, a continuat în forţă cu manipularea odioasă a salariilor din educaţie cu care a şi încheiat glorios primul mandat. În semn de aleasă cinstire, poporul suveran, mai ales cel de peste graniţă, le-a mai dăruit un mandat atât la Palatul Victoria cât şi la Cotroceni.

Întrucât ne lipseşte un arbitru corect ca la meciurile de box care să le ceară combatanţilor să nu lovească sub centură, politica de gherilă a continuat şi mai abitir după realegere, iscând prozelitism în coaliţie. Dacă în democraţiile consacrate, proiectele legislative adună majorităţi parlamentare în afară de orice dubiu, căpătând astfel legitimitate, la noi se încearcă forţarea mâinii opozanţilor prin punerea în faţa faptului împlinit şi tehnica pumnului în gură. În loc să se aşeze la masa negocierilor ca peste tot în UE, se încearcă intimidarea celor de altă părere prin ameninţări voalate, insulte, injurii etc.

Înapoi la M.A.N.?

Astfel, fără consultări, fără studii de impact, se lansează foc cu foc importante proiecte de constituţii, de legi constituţionale, organice şi electorale care să fie aprobate exact în forma prevăzută de Putere, doar prin ridicarea mâinii ca pe vremea Marii Adunări Naţionale. Nicio lege nu e bună dacă nu le serveşte interesele. Oricine îşi exprimă dezacordul sau aduce critici argumentate e calificat ca feudal, corupt, baron, mogul, duşman al binelui comun, deşi demersul viza îmbunătăţirea stării de fapt.

Dar nici impactul electoral al acţiunilor de gherilă politică nu mai e ce-a fost. Aşa că, în eventualitatea pierderii viitorului scrutin, îşi pregătesc din vreme terenul unei ipotetice revanşe plasându-şi oamenii de încredere în posturi-cheie şi îngrăşând bine puşculiţa de partid. În plus, prin lansarea unor proiecte tot mai îndrăzneţe, dar imposibil de realizat în viitorul imediat, adună muniţie preţioasă împotriva Opoziţiei.

Gherila politică e mereu în război cu duşmanul. Ţara mai poate aştepta.

                                                                                                          Petru Tomegea