De ce nu devine PDL liderul Opoziţiei?

În 9 februarie 2012 PDL pierdea Puterea fiind nevoit să apeleze la „independentul” Mihai Răzvan Ungureanu şi la alte forţe politice pentru păstrarea majorităţii guvernamentale. N-a reuşit să-şi prelungească agonia decât cu 78 zile din pricina unei moţiuni a Opoziţiei şi a perpetuării protestelor de stradă.
După Puterea centrală, PDL a pierdut şi majoritatea în Consiliile judeţene, cu excepţia a două, în iunie 2012, iar la scrutinul din 9 decembrie, s-a mulţumit cu 16%. Aproape întreg spectrul politic şi mediatic anticipa atunci că partidul dlui Boc şi apoi al dlui Blaga a avut un simplu recul din care se va extrage în foarte scurt timp, însă ieşirea din recul nu s-a mai produs.

Ce e de făcut?

În plus, alegerile parţiale din 3 februarie, a.c., indică accentuarea trendului negativ, semn că posibilitatea de a reveni în prim-planul politic s-a dovedit iluzorie. Cu atât mai mult cu cât, după căderea Guvernului MRU, bazinele lor electorale s-au diminuat drastic, declanşându-se, în consecinţă, o adevărată hemoragie de membri, consilieri şi chiar parlamentari, şi asta cu toată susţinerea mediatică a celei mai mari părţi a mass-mediei.
Că partidul are de luptat cu o stare de fapt nemaiîntâlnită din perioada preşedinţiei lui Petre Roman o dovedeşte Convenţia Naţională din 29 iunie 2012, când, prin alegerea în fruntea PDL a lui Vasile Blaga, nu s-a reuşit crearea unui suflu nou, nici să se afişeze un mesaj credibil de încurajare şi forţă pentru propriii membri şi susţinători.

O convenţie, două convenţii

Aşa s-a născut ideea unei noi Convenţii Naţionale, în 23 martie 2013, a cărei pregătire se află în curs. Vom încerca în continuare să vedem ce şanse sunt ca partidul să se trezească din starea actuală de letargie şi să încerce să coaguleze în jurul său toate forţele Opoziţiei, atâtea câte sunt.
Din păcate, în ceea ce priveşte reforma internă, actualizarea ideologiei, a doctrinei şi a mesajului de revigorare, stafful şi activiştii dlui Blaga nu reuşesc să vorbească pe aceeaşi voce, aşa că până în prezent nici vorbă de revizuiri ideologice, nici vorbă de construirea unui mesaj credibil, deşi condiţiile social-politice le oferă oportunităţi nesperate.

Hop şi preşedintele

Iată că nici intervenţiile numeroase, e drept atipice pentru un stat de drept, ale dlui Băsescu, fostul lider înscăunat în fruntea PD tocmai în 2001, n-au reuşit să determine revirimentul doctrinar mult aşteptat, revendicat din ideologia popularilor europeni, ci să accentueze bătălia între grupuri, grupuleţe şi persoane.
Pe deasupra, se acutizează contradicţiile între diverse tendinţe, ceea ce va face foarte dificilă menţinerea unităţii partidului după respectiva Convenţie. Dl Băsescu doreşte, spun analiştii, să-şi conserve cu orice preţ influenţa capitală asupra destinului PDL, ceea ce, să recunoaştem, va crea o falie şi mai mare între gruparea Blaga, ce se vrea mai puţin dependentă de acţiunile Cotrocenilor, şi alte grupări care doresc păstrarea statu-quo-ului actual.
O situaţie la fel de încurcată este a discursului principalilor lideri, a formatorilor de opinii şi a purtătorilor de mesaj, aceiaşi din vremurile lor de glorie. Se constată, pe fondul arhicunoscutei aroganţe, o crasă lipsă de preocupare pentru descoperirea unor politicieni credibili, ale căror imagine şi notorietate să nu fie legate de vechi scandaluri politice ori de presă şi acuzaţii de corupţie la nivel înalt. A se vedea concluziile unor audit-uri şi mai ales rapoartele Curţii de Conturi. Mai adăugaţi investigaţiile jurnalistice prezentate zilnic în prime-time.

Ce va fi?

În aceste condiţii, perioada post Convenţie va fi puţin propice relansării PDL: figuri neschimbate, multe compromise de guvernări cu rezultate incerte, aflate într-o permanentă hărţuială şi din partea străzii, şi a FMI, şi a inutilelor curbe de sacrificiu, absenţa cvasitotală a unui mesaj înnoitor către fostele bazine electorale sunt nefavorabile întăririi structurilor de partid.
Toate aceste teme ar putea primi răspunsuri bine cumpănite la Convenţia Naţională anunţată pentru 23 martie, cu condiţia ca toţi cei acuzaţi de situaţia actuală să-şi recunoască fairplay vinovăţia, să facă pasul cuvenit înapoi, lăsând un suficient spaţiu de manevră pentru lideri credibili şi programe urgente de curmare a degringoladei. Transparenţă totală şi democraţie internă, altfel PDL va deveni istorie.

Petru Tomegea