Un partid și-n căruță, și-n teleguță

Un partid și-n căruță, și-n teleguță

De ce criza politică recentă nu a fost criză, ci teatru ieftin sau mișto de alegători? De ce ditamai partidul parlamentar USR-PLUS s-a urcat în căruța lui Cîțu alături de alte partide cu direcția Palatul Victoria, iar apoi liderii săi au sărit să-l caftească pe vizitiu, deși hotărâseră de la început cu toții unde vor să ajungă? Se întâmplă și la alții ori suntem noi din cale-afară de …?

Mai am și alte întrebări, dar mă opresc… Nu sunt singurul care se întreabă. Sunt pline de întrebări, mirări, nedumeriri… rețelele de socializare, emisiunile TV, alături de analize politice care mai de care. Nu le suspectez de analfabetism politic, nici de ură precum comentatorii atotpricepuți, ci semn de implicare civică. Am impresia că sunt singurul care se bucură că evenimentele politice trezesc un mare interes public. Firește, unii internauți sunt pe fază, alții nu, iar o a treia categorie, cea mai numeroasă, e alcătuită din lideri și activiști de partid, zvonaci, trolli, postaci, share-iști (distribuitori), influenceri, șmecheri, derbedei, ghiorlani… ca să contracareze orice demers împotriva formațiunii lor. O agora virtuală cu de toate pentru toți posesorii de Internet, una care marchează sfârșitul dictaturii manipulatoare a televiziunilor. Ceea ce nu e rău pentru democrație

Dar faptele rămân fapte și, dacă nu ții cont de ale, se răzbună. Ca acum. După ce au negociat luni bune, PNL, USR-PLUS și UDMR au căzut de acord asupra unui program de guvernare și asupra celor ce-l vor pune în aplicare, iar după depunerea jurământului s-au urcat toți în căruța lui Cîțu hotărâți să meargă 4 (patru) ani împreună. 

Numai că pe drum s-au răzgândit și au izbucnit ca din senin cearta, acuzațiile (urâte): Barna-Cioloș & Voiculescu a sperat că pot da lovitura de imagine ca principali policy maker (făcători de politici) ai coaliției de guvernare detronând PNL. Au trecut direct la șantaj politic: ori cu fățarnicul, inabilul, împiedicatul și cețosul ministru la Sănătate, în plină pandemie, ori fără prim-ministru. Deși le lipseau piese importante, au dat en garde! la regină și au pierdut. Deocamdată doar o partidă.

Necazurile și le-au făcut singuri: niște lideri amatori, lipsiți de competențe, de expertiză n-au știut să-și selecteze specialiștii necesari guvernării și s-au trezit la Sănătate cu Vlad Voiculescu, mare specialist în acuzații și retractări, dar nu e singurul, cel ce-și ataca mereu colegii de guvernare pe Facebook, mereu deranjat de Cîțu, nu prea știa ce are de făcut la minister și nici nu era dispus, în aroganța sa, să țină cont de specialiști și consilieri. Iertător din fire, prim-ministrul a tolerat numeroase acuzații gratuite, greșeli și scandaluri în care VVV a târât coaliția, iar când s-a umplut paharul, a urmat demiterea pe care colegii de partid au luat-o ca pe o ofensă. 

În același timp, au început să se urce și-n teleguță: Anca Dragu, șefa Senatului, a făcut avansuri PSD, apreciind guvernarea Năstase drept cea mai performantă, uitând că în perioada aceea s-au pus bazele sistemului politic corupt, de care nu mai putem scăpa. Ba chiar, zic unii, ar fi avut loc și niscaiva tatonări, negocieri cu Ciolacu înaintea ședinței de coaliție. Firește, USRPLUS va plăti uriaș costul politic al apropierii de PSD și jocul la două capete. Dar mai știi ce le-a trecut prin minte? După comportamentul lor impredictibil, nimeni nu putea exclude o coaliție de guvernământ PSD-USRPLUS-AUR, că ispita Puterii e amețitoare. 

În toată perioada de incertitudine cu pandemia și spitalele, coaliția de guvernământ a fost aproape blocată, iar useriștii nu s-au comportat ca un aliat la guvernare, ci ca un competitor, ca un opozant al PNL, iar asta încă din primele zile la Palatul Victoria. În consecință, ambele formațiuni au pierdut importante puncte în sondaje în favoarea PSD+AUR.

Principiul „și-n căruță, și-n teleguță“ a mai fost experimentat în politica noastră neaoșă de Traian Băsescu cu al său PDL, până s-a convins lumea că a se asocia cu o asemenea formațiune înseamnă sinucidere politică, moment în care PDL s-a topit în PNL. Au speculat și ultima șansă. A fost prețul dispariției.

  Petru Tomegea

Încăierare și păruială

Încăierare și păruială

Cică bețivii au un Dumnezeu al lor care îi ferește să-și rupă gâtul când cad. La fel și inșii care vor cu orice preț să fie oameni politici, dar nu învață cu ce se mănâncă politica. Ei se numesc politicaștri, adică un fel de fake-politicieni, iar singurul rezultat al muncii lor e politicăreala. Și ei au un sfânt care îi trezește din când în când sau îi trage zdravăn de mânecă. Dar numai după ce dau cu capul de pragul de sus. De demonstrat.

Căci nu altceva a fost încăierarea politică a ultimei săptămâni: o păruială la vârful coaliției de guvernământ și o ceartă a miniștrilor USRPLUS cu prim-ministrul Cîțu. Cuiul lui Pepelea? Ministerul Sănătății și Vlad Vasile Voiculescu (VVV), un „lasă-mă să te las“ care n-avea ce căuta acolo. După prestația sa de 113 zile la Sănătate, când doar intervențiile directorilor de spitale și a lui Raed Arafat au scos căruța din șanț, le dau dreptate celor ce se îndoiesc de studiile sale înalte: nu e posibil un astfel de comportament pentru un absolvent al unei universități prestigioase.

Spre deosebire de „marii“ politologi și analiști ai momentului, prăpăstioși către stânga ori către dreapta, e clar că, la stadiul nostru de însușire a științelor politice, o păruială în coaliția de guvernământ era necesară. În Occident, politicienii adevărați, conștienți de menirea lor, numesc „păruiala“, (în cazul lor dezbateri, analize SWOT, critici la obiect), checks and balances și, periodic, supun unui control rațional principalele acte politice urmărind să reechilibreze sistemul politic-administrativ pentru ca nu cumva să-i treacă prin cap cuiva să-și asume mai multe atribute ale puterii ori să nu și le asume deloc.

Or la noi tocmai analiza rațională a lipsit. Chiar și așa, un câștig totuși a fost: transparența totală a păruielii, amplificată de o parte și de cealaltă de circuite mediatice și TV, de ziceai că se dărâmă întreaga șandrama a coaliției liberalo-useriste. Însă despre SWOT (Puncte tari, Puncte slabe, Oportunități și Amenințări), să avem pardon: abia de câțiva ani studenții le învață, iar politicaștrii noștri, mai vechi ori mai noi, sunt prea întărâtați și aroganți ca să pună mâna pe carte.

Ce a scos la iveală încăierarea? 1. Toți vor să fie lideri supremi, neacceptând sub nici o formă lucrul în echipă, nici regulile și autoritatea funcției superioare; 2. Subțirimea, inconsistența ideilor, patima scandalagiilor politici, cu un ego lăbărțat peste partidele lor, simple adunături, încropeli, grăbite să acceadă la putere, 3. O aroganță ieșită din comun față de propriii colegi, față de întreg spectrul politic, 4. Proasta creștere, lipsa de respect față de adversari, față de alegătorii care i-au trimis în Parlament să le reprezinte interesele, dar se caftesc între ei ca pe maidan și 5. Analfabeți la capitolul bună comunicare.

De ce, de unde și de când a pornit gâlceava? A pornit încă dinainte de constituirea majorității de guvernământ PNL, USR-PLUS și UDMR: deși reușiseră la alegeri doar 15% din sufragii, Dan Barna & Dacian Cioloș au vrut să devină vioara I a guvernării, iar deciziile coaliției musai să le aparțină. Pe deasupra, foarte mulți activiști ai USR au continuat campania electorală, atacând zi de zi atât PNL cât și conducerea guvernului din care și ei făceau parte. 

Deși împreună construiseră un program de guvernare, miniștrii lor aveau alte opțiuni, făcând mare caz de inactivitatea și greșelile celorlalți, iar VVV venea zilnic cu fel de fel de găselnițe pentru a-l lovi pe Florin Câțu și leadershipul liberal. Chestiuni care puteau fi rezolvate ca într-o țară civilizată în coaliție, fără atâta tămbălău mediatic, dar dorința de a-i încăleca pe ceilalți colegi se dovedea mai puternică. 

Or lucrurile nu mai puteau continua astfel, iar prim-ministrul, simțind pericolul eșuării guvernamentale, l-a demis pe VVV – punct culminant. În loc să procedeze fair-play, USRPLUS a ridicat miza – demisie la schimb cu prim-ministrul, ceea ce era o prostie: presupunea trecerea prin Parlament a unui nou Executiv.

Și-au dat seama abia după ce partidul cădea vertiginos în sondaje, iar liderii useriști pierduseră bună parte din credibilitate. Dar măcar și-au făcut-o cu mâna lor.

Petru Tomegea

Păzea! Șoșoacă își ia pistol!

Păzea! Șoșoacă își ia pistol!

Politica noastră dă în clocot! Simțindu-și viața amenințată de purtătorii de botniță, cei ce n-au lăsat-o să intre fără mască în sala Comisiei Juridice din Senat unde i se pregătea o sancțiune pentru încălcarea legilor referitoare la pandemie și la distanțare fizică, voievoada urlătoare a decis să-și ia permis de port-armă. Îi sugerăm să-și aleagă un Kalashnicov (AKM) pentru a fi în ton cu iluștrii săi înaintași Corneliu Vadim Tudor și Cătălin Rădulescu-Mitralieră împreună cu iluminații de la Răsărit și aplaudacii lor. 

La ce le trebuiau mitraliere? Ca să-i înghesuie pe „dușmanii patriei“ (adică ai lor!) pe stadioane și să-i cadorisească cu câte un glonte! Ce vrea să facă cu pistolul viteaza Șoșoacă, „angajata poporului român“? Vrea să scape țara de criminali, corupți, hoți și violatori? Ei, da! Are treburi mai importante: să-și lichideze colegii din parlament care cică i-au învinețit un picior băgat în ușă și-i „amenință viața“, o dau afară de peste tot fiindcă nu poartă ea mască de-a naibii. Ba 121 de senatori au ieșit din sală lăsând-o să urle singură la pereți. Într-o altă zi s-au închis cu cheia, lăsând-o pe afară. Grea și nemaivăzută ofensă!

Ce o mână în luptă pe belicoasa Jeanne d’Arc din spațiul carpato-danubiano-pontic? Urmașa dacilor nemuritori? Îi dispare obiectul muncii: COVID dă semne de epuizare, iar Israel, Marea Britanie și alte câteva țări au ieșit din pandemie, sau pe aproape, purtând mască și vaccinându-se, de aceea voievoada intrată în parlament pe valul de minciuni antibotniță – antivaccin caută cu înfrigurare alte îngroziri și șmecherii să prostească lumea. Altfel…

Te apucă plânsul cât se zbate săraca de ea pentru „țărișoara noastră“ chemând poporenii la luptă, la proteste împotriva doctorilor criminali și șpăgari, împotriva miniștrilor vânduți străinilor sau Uniunii Europene… care au pus stăpânire pe România, dar, măcar că anunță prezența a sute de mii de oameni în stradă, nu vin decât 10-20-30 de inși, și aceia aduși cu autocarele!

Așadar viteaza Șoșoacă va deveni brațul armat al formațiunii politice AUR și, dacă până ieri-alaltăieri „străinii de neam și țară“, dușmanii politici erau amenințați doar cu vorbe, injurii, grosolănii…, acum amenințările la viața lor capătă un final clar: mitraliera! Și-așa perorează de ceva vreme ideea unei noi revoluții, a unei noi insurecții naționale prin care să fie măturat sistemul politic actual și să se instaureze un stat la discreția voievoadei și a tovarășilor ei la fel de viteji ca ea însăși. Deja bat cu pumnul în masă pentru a-și impune la guvernare propriii tehnocrați(?), cu toții prezentați de Vocea Rusiei și Sputnik ca adevărații salvatori ai României.

Îmi aduc aminte că tovarășii activiști, secretarii p.c.r purtau și ei pistoale pentru a ucide „hidra burghezo-moșierească“, la fel cum legionarii adulați azi de căpeteniile AUR purtau cu mândrie patriotică revolvere pe care le-au și folosit de câteva multe mii de ori împotriva cui li se năzărea, de la primi-miniștri, miniștri, la eminenții profesori de talie europeană Virgil Madgearu, Nicolae Iorga… Nu a contat că erau savanți, istorici, cu opere prețuite în lumea largă. Ca să nu mai amintim și de zecile de mii de evrei și romi, pe care îi numeau de-a dreptul țigani, și atâția alții.

Faptele liderilor AUR duhnesc a extremism și, din păcate, nu le ia aproape nimeni în serios. La fel s-a întâmplat cu Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, partidul lui Hitler, și cu Legiunea Arhanghelul Mihail, Mișcarea Legionară și Garda de Fier a lui Corneliu Zelea Codreanu, „Căpitanul“, iar milioanele de asasinate ulterioare au trezit lumea din amorțire după cea mai sângeroasă conflagrație mondială. Motiv pentru care astfel de formațiuni politice nu sunt tolerate în țările democratice, iar legi în acest sens avem și noi. De ce nu s-or fi aplicând? 

Personal, aștept să o văd pe Șoșoacă înarmată până în dinți plimbându-se maiestuoasă pe sălile Parlamentului precum „miles gloriosus“ al lui Plautus și băgând teroare în colegi. Poate așa se vor trezi la realitatea zilelor noastre și se vor apuca serios de treabă. Sau nu mai e nimic de făcut în România?

Petru Tomegea

Strategii diavolului

        Strategii diavolului

Ne tot împiedicăm de fenomene absurde apărute pe scena politică, iar ultimul dintre ele este ticăloșia de la spitalul Foișor. Dar, pentru a o înțelege, ar fi bine să  aflăm ce se ascunde în dosul făcăturii, de aceea vă rog să citiți cu răbdare cele ce urmează.

Odată învins în alegeri democratice, FSN-PDSR-PSD nu a acceptat cinstit și cavalerește înfrângerea, începând imediat sabotarea, războiul de guerilă împotriva câștigătorilor. Într-o democrație normală și adevărată, partidele înfrânte la urne intră necondiționat într-un program de reforme interne precum schimbarea sau reînnoirea leadership-ului și modernizarea ideologic-doctrinară.

De mai bine de 30 de ani, așa-zișii noștri social-democrați se comportă ca o gașcă, un clan, aciuându-se în jurul unui pretins tătuc, nu acceptă sub nicio formă reformarea, iar după pierderea alegerilor liderii se țin lipcă de jilțuri, considerându-se de neînlocuit. Ca să poată fi schimbați totuși, se organizează bătălii interne urât mirositoare, pentru a fi împinși pe scări. Nu se liniștesc după pierderea pozițiilor, încearcă spargerea fostului lor partid și strivirea rivalilor, căutându-și aliați la alte formațiuni, inclusiv la foști dușmani. 

Cam asta se întâmplă de mai bine de un an: PSD nu a acceptat nicidecum că n-are cu cine alcătui o majoritate de guvernământ și apelează la strategi din „centrele exterioare de reflecție“, de la televiziunile lui Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță, adică la specialiști în manipulare de tip maskirovka (tehnici speciale de prostire a populației și inducere în eroare a observatorilor, de la fake news la provocări). O adevărată armată de mercenari încolonați conștiincios în spatele tătucului și al centrelor de influență, cu toții provenind din fostele structuri securiste și mofluzi ai serviciilor secrete. Mulți penali.

Pentru că la Spitalul Foișor, și nu numai, e vorba de strategia PSD de declanșare a unei catastrofe de tip „lebăda neagră“ generatoare de mari manifestații de stradă, care să ducă la căderea guvernului și revenirea sa la Putere.

Argumente: șefii numiți de PSD la conducerea spitalului și a direcțiilor de sănătate publică știau că spitalul Foișor urmează să devină secție COVID, dar au tărăgănat punerea în aplicare a ordinului lui Arafat până la căderea nopții, la ora 20, când, intempestiv, ca să îngrozească lumea, au început să transfere bolnavii spre spitale învecinate, mai ales militare. 

Nu înainte, însă, de a apărea ca din senin scandalagii, mitingiști de profesie, televiziuni prevenite din vreme și lideri politici din opoziție, influenceri, lideri de opinie ai partidului, inși care seară de seară batjocoresc tot ce nu este PSD. Proteste, țipete, urlete! Nici nu se declanșaseră bine ostilitățile, că iese la televizor Gabriela Firea și toarnă gaz peste foc. 

De unde aveau toți respectivele informații e la mintea cocoșului… Semn că a fost vorba de o strategie plănuită cu mult înainte și respectivii „protestatari“ deveniseră actori într-un film. Iar filmul ticăloșiei politice s-a tot repetat: lock down de Paști 2020, incendiile de la spitalul Piatra Neamț, de la Matei Balș, transferul nocturn de la Foișor, accidentul de la Victor Babeș…

S-a încercat de fiecare dată reînvierea uriașelor proteste de după incendiul de la Colectiv care au dus la dărâmarea Guvernului Ponta, numai că de data asta s-a reușit destituirea lui Vlad Voiculescu, nu și și a lui Raed Arafat, și nici spargerea coaliției de guvernământ n-a fost posibilă pe moment. Dar nu se vor lăsa. 

QED: Percepția mea este că PSD n-are chef să guverneze pe bune România, altfel strategii(?) și-ar fi pus mintea să găsească cele mai bune căi de ieșire din pandemie, să conceapă planuri urgente și fezabile de reindustrializare, să alcătuiască programe naționale de upgradare a nivelului de educație, să ridice standardele de sănătate publică și, nu în ultimul rând, să pună cinstit umărul la susținerea României în Uniunea Europeană și pe plan internațional. 

Din contră: asudă febril construind strategie diavolească după strategie pentru prăbușirea guvernului și revenirea la Putere. Concomitent, se bat cu pumnul în piept că nu mai pot de dragoste față de România!

Petru Tomegea

Ceață și beție politică

Ceață și beție politică

Nici vânzoleala politică a acestei primăveri capricioase, nici ieșirea în stradă la proteste împotriva lui Voiculescu-Arafat nu au nimic a face cu managementul de țară, ci cu Opoziția care nu reușește să-și găsească lideri în stare să câștige viitoarele alegeri prezidențiale și parlamentare, de aceea încearcă să și-i creeze și să-i impună prin scandal. Lasă că nici majoritatea de guvernământ nu stă mai bine. De demonstrat.

A se observa că, după alegerile din 2000 câștigate de Ion Iliescu, PSD și celelalte formațiuni de stânga n-au mai găsit personaje credibile, apte să deschidă lacătul Palatului Cotroceni, iar cauzele țin de managementul egoist-cinic al promovării pe linie de partid: cât a fost Adrian Năstase de universitar, nu a lăsat să apară vreo figură notabilă, în afara „cârlanului“ Ponta, „băiat de casă, de-al nostru“, plin de lingușire față de mentorul său, dar lipsit de viziune și carismă necesare unui lider național. Oricum, ca politician, nu se ridica la „talia“ arogantului fost prim-ministru.

După eșecul lui Năstase – urmașul lui Ion Iliescu, în 2004, problema leadership-ului pesedist s-a cronicizat, în consecință partidul n-a reușit să-l impună la președinție pe Mircea Geoană în 2009, nici pe Victor Ponta în 2014. Și nici n-avea cum să reușească Ponta fiindcă locul era ținut zălog pentru sine de Liviu Dragnea. Bâlbâieli și trădări, jocuri de culise și lovituri pe la spate! 

După încarcerarea lui Dragnea, a urmat externalizarea deciziei politice la „centrele de reflecție“ din afara conducerii statutare și la discreția manipulatorilor profesioniști din jurul lui Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță. Firește că lipsa de snagă, de anvergură, de inițiativă și de coloană vertebrală a noilor lideri n-a permis și nu va permite nici în viitor cine știe ce reviriment.

În 2019 elita social-democraților a scos-o în față pe Vasilica Dăncilă, neavând altă soluție, iar acum, cu aceeași perspectivă, îl scot pe Marcel Ciolacu, numai că ieșirile sale publice sunt inodore, incolore și insipide, cu discursuri scrise de foști maeștri ai propagandei ceaușiste, de care partidul nu se poate dezbăra. Se mai zbat ca peștele pe uscat într-un fel de beție politică Mihai Tudose și Sorin Grindeanu, fără șanse de a capta vreodată atenția publică.

Dreapta, adică PNL, încearcă să degajeze 2 – 3 variante de prezidențiabil, motiv pentru care Klaus Iohannis a făcut un pas în spate, lăsând spațiu de inițiativă în favoarea actualului prim-ministru Vasile Cîțu și a liderului liberal Ludovic Orban, dar deocamdată niciunul nu îndrăznește să se lanseze în cursa prezidențială. Iar guvernarea stării de criză economică dominată de pandemie și uriașa notă de plată a stării de sănătate nu le sunt nicidecum propice nici unuia, nici altuia.

Cât despre USR-PLUS, singura certitudine e ceața: nefiind tranșată definitiv problema leadership-ului, nici candidatul prezidențial nu poate fi impus. Concurența între Dan Barna și Dacian Cioloș, ultimul fiind singurul politician român la masa marilor decidenți ai partidelor din Parlamentul European, pare să-l favorizeze pe fostul prim-ministru, azi lider al Grupului Renew Europe, partidul președintelui francez Emmanuel Macron.

Bătălie pe viață și pe moarte, de un primitivism cum n-a mai existat altădată în România, are loc în revelația ultimelor alegeri (democratice), AUR, formațiune compozită care s-a și înnămolit în discursul legionaroid, extremist, homofob-xenofob și antisemit. Se încontrează, în dosul scenei deocamdată, Diana Șoșoacă, George Simion și Claudiu Târziu, toți marșând imberb spre impunerea în fața străzii, nicidecum a electoratului. Dacă partidul rămâne cu această triadă în frunte, ori dacă și-l aduce pe Viorel Cataramă, care se încălzește la sânul antivaccinistei Adina Alberts, urmează destinul PPDD-lui și al lui Dan Diaconescu. Și al atâtor altor pescuitori în ape tulburi de ei înșiși create.

Ceață și beție a puterii, beție și ceață politică! Singura șansă ar fi ca societatea civilă, Facebook și Sfântul Duh să pună mână de la mână și să găsească un om al lui Dumnezeu în stare să ne trezească din beția bătăliei politice ca să putem ieși din ceață!

Petru Tomegea

Politica la mișto

Politica la mișto

După depunerea jurământului actualului legislativ, mă tot întreb, ca și alții, ce caută Diana Șoșoacă și formațiunea AUR în Parlamentul României? Răspunsul trebuia să fie simplu: au primit votul cetățenilor, un fel de contract social, prin care   s-au angajat să ducă la îndeplinire câteva obiective asumate: să repună pe tapet și să rezolve problemele familiei, să lucreze pentru unirea și bunăstarea întregului popor, să modernizeze Justiția, Educația, Sănătatea…, să pună umărul la dezvoltarea economică și la îmbunătățirea poziției și a prezenței noastre la nivel european și internațional.

Acum, la 4 luni de la alegeri, se poate afirma fără tăgadă că au păcălit alegătorii: aleșii AUR și-au abandonat mandatul primit de la electorat, au un comportament lipsit de tact și respect față de colegii deputați și senatori, promovând injurie, batjocură, mișto… în cel mai înalt forum democratic, au discursuri agramate, incoerente, toate împotriva „clasei politice actuale“, a legilor, a bunului simț. Și nu este vorba numai de purtarea măștii și de distanțare fizică: țipă, urlă, amenință… în timpul lucrărilor Legislativului, se înregistrează ei înșiși cu telefonul mobil, inclusiv cu replici golănești, își fac selfie-uri ca pe bulevard, ca să arate cât de tari sunt ei… Degeaba au loc discursuri, dezbateri oficiale, că ori nu înțeleg, ori îi doare în cot de țară, mănâncă și se distrează sau dorm în sala de plen, zicând că fac exerciții yoga… La mișto!

E tot mai clar că alegătorii lor au luat țeapă și nimic din ce-au votat nu este pus în aplicare. În schimb, sare în ochi spectacolul zilnic al unor proteste și discursuri inepte: sunt luate în derâdere, chiar în bășcălie, toate măsurile pe plan internațional și național pentru salvarea populației, inclusiv în țări de mare tradiție democratică precum Franța, Suedia, Germania, Anglia…, medicii care tratează bolnavii de COVID sunt considerați asasini, criminali, șpăgari și hoți, protestele lor cu strigăte, chiote și huiduieli ajung până sub geamurile spitalelor… Oare câte victime au generat apelurile lor de a nu se trata cu oxigen și cu medicația cerută de cercetări clinice mondiale, șmecheria de a nu purta mască, atitudinea de a desconsidera așa de-al naibii atâția morți și nenorociți? Nu mai avem nici un procuror curajos în România?

De ce o fac? De ce claxonează, deși claxonatul e interzis? De ce contrazic orice concluzie științifică medicală, orice decizie în favoarea protejării populației? De ce promovează întoarcerea la superstiții demult eradicate, la vraci și leacuri băbești? Ca să atragă atenția asupra lor considerând că astfel devin principala forță politică a României, un fel de Gică-contra prin care să zgândărească bunul simț al cetățenilor, al celorlalți politicieni și ca să fie mereu în centrul atenției mediilor publice.

Așadar sunt împotriva oricărei încercări de a se salva cât mai mulți din pandemie, sunt împotriva oricărui progres al Justiției și al economiei românești, dar absolut niciodată n-au ridicat glasul contra Rusiei lui Putin, nici măcar atunci când propriii susținători comemorau tragedia genocidară de la Fântâna Albă. Din contra, vor cere iertare în genunchi în fața ambasadei Rusiei, semn că, iată, avem un partid care reprezintă interesele unei puteri străine, ceea ce nu s-a mai întâmplat în România. Argumente? Vezi campania de susținere a AUR în Vocea Rusiei, Sputnik, Russia Today…, socotite de Marea Britanie, Franța, Germania… agenții de influență și propagandă ale guvernului putinist. Oare Parlamentul și serviciile dorm și ele sub plapuma suveranismului trâmbițat de PSD și AUR spre a ne abate atenția?

Ce se poate face cu un asemenea amestec de idioțenii în caz că Șoșoacă și AUR ajung la guvernare? Poate un asemenea bagaj insolit-ticălos să constituie un program de guvernare la început de mileniu al III-lea, în era cibernetică, a dezvoltării științifice fără precedent? 

Nicidecum. Pe ei îi interesează doar divizarea țării și faima lor. În rest, ne iau de fraieri și la mișto, semn al aroganței. Doar nu o vede nimeni pe Șoșoacă la braț cu Angela Merkel, cu regina Angliei și cu președintele SUA, cu toate închinăciunile în fața Moscovei.

Petru Tomegea

Vor să conducă România

Vor să conducă România

Articolul acesta n-ar fi fost scris dacă nu m-ar fi oprit un concetățean să mă întrebe ce e cu vânzoleala protestelor seară de seară în capitală și în alte orașe. De obicei, în astfel de situații, tac, lăsându-l pe interlocutor să continue: „Nu-i înțeleg! Sunt tineri, dar la școală nu se duc, munca nu le place, doctorii nici atâta fiindcă omoară oameni,  boala cică nu există, guvernanții sunt proști, ei sunt deștepți, așa-i că vor să conducă România?“

Cine vrea să-l contrazică să o facă. Eu n-am avut argumente, chiar dacă percepția cetățeanului exprimă un adevăr parțial: nu dispun de o anchetă sociologică asupra participanților la proteste, iar conținutul lor politic se vede de la o poștă. Mi-e clar: Opoziția, adică PSD și AUR, forțează intrarea la guvernare, dacă se poate imediat, cu toate că momentul e unul tragic: peste o sută de decese și peste 6000 de noi infectări zilnice, toate locurile ocupate la ATI, iar neimplementarea Planului naţional de relansare şi rezilienţă cu cele 30 de miliarde de €uro cadou de la UE ar putea amâna șansele de emancipare ale României. 

Însă s-ar putea ca tocmai asta să fie miza tulburărilor politice: accesul oligarhilor stângii la aceste 30 de miliarde, plus alte 50 miliarde de €uro pentru dezvoltare promise în următorii 5 ani. Calculul lor însă e prost: dreapta e majoritară în principalele state occidentale și în Parlamentul European, iar Consiliul European și Comisia Europeană dominate de personalități de dreapta nu sunt deloc favorabile PSD încă din epoca Dragnea.

Nenorocirea e că manifestațiile de stradă recente scot la iveală dedesubturi scandaloase: atacuri criminale, mârșave, barbare… asupra medicilor și a spitalelor, ceea ce nu s-a întâmplat nici în timpul războaielor, steagul alb de pe clădiri fiind respectat până și de inamici, iar încălcarea măsurilor de distanțare fizică, de purtare a măștii și de carantinare va prelungi la nesfârșit nenorocirile pandemice, crescând numărul deceselor. De asemenea, injurierea evreilor, a Maiei Morgenstern, a străinilor Iohannis, Arafat, Dominic Fritz, Clotilde Armand…, omagierea de la tribuna Parlamentului a legionarilor ne vor țintui din nou la stâlpul infamiei europene.

Spre deosebire de preopinentul meu, eu îi înțeleg pe cei mai mulți tineri participanți la proteste: nu puțini depind de patroni din alimentația publică, din bucătării, restaurante, terase, baruri, cafenele, hoteluri, dintr-o mulțime de alte servicii puse la dispoziția cetățenilor de către sectorul privat, doar n-au ieșit de capul lor în stradă, numai că de la salvarea afacerilor din alimentație publică și turism și până la mizeria atacului împotriva doctorilor, a amenințărilor xenofobe și antisemite drumul ar fi trebuit să fie barat de reținere, de bună înțelegere, educație și respect.

Protestele tinerilor, însă, se vor întoarce împotriva lor: participarea la demonstrații nerespectând cerințe minime de distanțare fizică va provoca creșterea numărului de infectați și intrarea în lock down pentru cine știe cât timp. Semn că tinerii nu au liderii lor, lăsându-se manipulați de politicieni abili, fără scrupule, interesați numai de câștiguri electorale și de imagine. Și apoi, viitorul AUR se joacă în aceste zile, iar prigoana împotriva evreilor, a medicilor, a vaccinurilor, a UE… îi va izola și termina politic. Deja tot mai mulți adepți ai lor renunță la proteste.

Din păcate, între tinerii protestatari s-au amestecat pletora cartierelor mărginașe, găștile de borfași, nelipsite de la astfel de evenimente, ciorditorii, gabrovenii, galeriile echipelor de fotbal (de unde fotbal?), detașamentele de ultrași (care fac întotdeauna ce li se comandă numai contra plată!) – fenomene (anti)sociale generate de blândețea legii și temporizarea justițiarilor.

Și, cu toate acestea, da, vor să conducă România! Dar ei, tinerii protestatari folosiți de sforari și manipulatori, n-au nicio șansă să ajungă la butoane. Nu că n-ar fi capabili, nici alții nu prea sunt, ci pentru că de trei decenii încoace se îmbulzesc la Putere populiștii, urmașii tovarășilor, cei ce știu să mintă și să facă avere. Doar nu degeaba vor să dea jos guvernul!

Petru Tomegea

Românii ies în stradă

Românii ies în stradă

Afirmația din titlu înseamnă nici mai mult, dar nici mai puțin că  20 000 000(?) de cetățeni ai României ies „în stradă“, adică la proteste împotriva guvernanților, iar titlurile acestea mincinoase stau săptămâni întregi în anumite ziare, pe rețelele de socializare ori pe burtiera câtorva televiziuni „de informație“. Cât adevăr se află în spatele titlului?

Vinerea cealaltă, după anunțuri din 5 în 5 minute că „românii ies în stradă“ la ora „h“, cameramanii și reporterii respectivelor televiziuni, și nu numai, se agitau de mama focului să transmită imagini live ale „celui mai mare protest din timpul pandemiei“ (România TV)! Numai că, ce să vezi? În afara voievoadei Șoșoacă, aroganta urlătoare pretinsă măreț lider național al protestelor antibotniță, antivaccin, antidistanțare fizică, antiguvern, anti-orice, nu s-a prezentat nimeni, dar absolut nimeni! N-am văzut pe vreunul dintre zvonacii TV Sebastian Ghiță ori pe anteniști să-și prezinte scuze pentru ticăloșia mediatică. Situația s-a repetat vinerea trecută: din cei peste 100 000 așteptați și au ieșit cel mult 30!

Rateul ieșirii „în stradă“ înseamnă că ori „românii“ și-au schimbat percepția despre pandemie într-o proporție covârșitoare demonstrată de prezența masivă la vaccinare și de acceptarea cum-necum a distanțării fizice, ori măreața Șoșoacă și AUR și-au epuizat „resursele“ și nu-i mai ia lumea în seamă.

Așadar „Poporul se ridică“, „Românii ies în stradă la Constanța, Cluj, Timișoara…“, dar jurnaliști corecți au informat că numărul protestatarilor a fost între 10 și 100, iar la București cel mult două – trei mii, nu zeci de mii, nu sute de mii, nu 20 de milioane cum anticipau titlurile și organizatorii. Situația aceasta nenorocită în care publicul este mințit în față nu se mai repetă nici în Myanmar, Belarus, Moldova…, dar România e în UE, are Guvern legitim, are Parlament, din păcate are și CNA care tolerează minciunile. Minciuni ucigașe: câți cetățeni cu SarsCoV-2 au fost uciși de minciunile Șoșoacăi, ale conspiraționiștilor, refuzând oxigenul, medicația și spitalizarea precum Catanga, Ploieșteanu, Gabi Luncă…? Nu mai există niciun procuror curajos în România?

Alt titlu, aceeași generalizare ticăloasă; „Proteste în toată țara duminică seara!“ și au fost doar în câteva orașe București, Sibiu, Galați, Brăila, Craiova, Drobeta Turnu Severin… unde grupuri răzlețe au mărșăluit pe la porțile spitalelor împotriva medicilor „asasini și hoți“ care „ucid oameni“, ținta fiind Raed Arafat: „să se ducă în țara lui, unde este condamnat“ – minciuna fiind repetată chiar după ce au apărut dezmințiri oficiale. 

Generalizările manipulatoare vor să demonstreze că Parlamentul actual și Guvernul „nu mai reprezintă pe nimeni“ (Ciolacu) și, de aceea, bătălia politică s-a mutat în stradă. Iar în stradă dai de oamenii și sindicatele PSD manipulate prin aceiași reprezentanți din ’90 încoace, acum asociați cu AUR, partid care se înfrățește cu găștile de cartier, cu lumpenul fostelor cartiere muncitorești ori din zonele mărginașe, momind tineretul rămas în afara școlii și a activității lucrative. Se încearcă apropierea de violențele Vestelor galbene franceze și ale altor extremiști radicali occidentali cu speranța că se va ivi de undeva, cumva „lebăda neagră“ ca să pice guvernul Cîțu (și eventual Parlamentul), readucându-i la putere victorioși pe urmașii lui Dragnea în frunte cu triumvirii Ciolacu-Șoșoacă-Simion. Nu de asta ei înșiși aseamănă protestele ucigașe de acum cu Revoluția din 1989 care ne-a scăpat de dictatură cu prețul a peste 1000 de eroi? Acceptă dl Ion Iliescu și Institutul său asemenea blasfemie? Se pare că da.

Pandemia? Un fleac! Peste o mie de morți săptămânal și lipsa locurilor la ATI, alt fleac! Nicicând nu au mai fost atâta cinism și ticăloșie în politica românească. Importantă pentru protestatarii PSD și AUR nu e salvarea cetățenilor, nici ieșirea din carantină a aglomerărilor urbane bucșite de COVID, ci din contra, arderea botnițelor, scoaterea la aer curat a bolnavilor din spitale și case, varianta sigură a uciderii cu bună știință a acestora. Atenție: politica peste cadavre se plătește!

Petru Tomegea

Lupta proștilor cu deștepții

        Lupta proștilor cu deștepții

În oricare stat democratic, partidele conduc bătălia politică, de obicei, pe două direcții: de stânga, ocrotind clasa muncitoare, sărăcimea și interesele lor, și de dreapta, punând pe primul plan capitalul, dezvoltarea economică și întărirea rolului legii. În vremuri de criză, apar și partide naționalist-comuniste, confruntări între diverse categorii sociale nemulțumite și patronate, între guverne abuzive și mulțimi revoltate. Dar niciunde, exceptând literatura, arta, filmele, bancurile… nu există partide ale proștilor și partide ale deștepților ca în România.

De fapt, situația e mai complicată: în timp ce opozanții îi numesc pe cei de la Putere partid de proști, membrii Puterii se consideră deștepți, numindu-i proști pe aceia din Opoziție, așa că mai potrivite ar fi fost nume ca „partidul proștilor-deștepți“ și „partidul deștepților-proști“. Numai că, după Marcel Ciolacu, liderul PSD, ar trebui completate astfel: „Partidul proștilor, hoților și al mincinoșilor“, cu referire precisă la PNL, USR, UDMR, principalele partide ale coaliției de guvernământ, uitând că acum mai bine de un an PSD era numit la fel. Vorba lor: „Cine zice ăla e!“

A se mai observa că astfel de calificative și etichete caracterizau de obicei  mahalalele de odinioară,certurile între prieteni, colegi și chiar soți, atunci când lipseau argumentele, dar se doreau cu orice preț confruntarea, desființarea respectivilor, despărțirea cu scandal, eventual cu smardeală. Am crezut tot timpul că, fiind vorba de România, de guvernare responsabilă, seriozitate, bătălia se dă pe proiecte, pe idei de progres și emancipare socială, și nu pe ambâț ca în disputele între borfași și șuți. Cum însă științele politice se învață greu…

Dar să remarcăm o mostră de „înălțime“ moral-spirituală a discursului politic între proști și deștepți: (deputat Dan Tănasă, AUR, către deputatul USR Silviu Dehelean): „Băi, dacă te bag în p*** mă-tii, zici că am ceva cu tine! Du-te în p*** mă-tii de bou!… Ce mă, păduche, cum adică vii tu să mă ameninți pe mine, că ce, nu înțeleg! Bă, dispari mă de aici, tu auzi ce îți spun? Dispari mă de aici… Băi, îți ordon să dispari din fața mea, tu nu auzi ce îți zic? Nu mai strica aerul aici, dispari! Îți ordon să faci pași înainte!“ Apoi către deputatul USR Liviu-Ionuț Moșteanu: „Ești un zero barat… Am acasă(,) Moșteanule, șosete găurite care-s mai valoroase decât tine. N-ai făcut absolut nimic în viața ta și te-ai trezit deputat. Nu mai vorbi tu de George Simion. Tu pe lângă George Simion ești un zero barat. Ești un nimeni în drum!“ Sunt și altele, la fel de porcoase, dar mă tem să nu se mânjească tastatura!

E vreo deosebire între membrii găștilor, ai clanurilor mafiote și acești așa-ziși politicieni? Pe cine reprezintă astfel de mardeiași? În nici un caz pe cei ce se scoală cu noaptea-n cap să meargă la lucru. Nici pe copiii, tinerii care își caută modele de urmat în viață. Mai așteaptă cineva reforme legislative și creșterea standardelor de viață și civilizație de la astfel de ipochimeni apăruți nu se știe cum în fruntea României? Pe scaune cândva ocupate de Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Nicolae Iorga, de Brătieni, de Petre Carp și Coposu și Maniu?

Nu mă frământă deloc ideea că și alte societăți mai avansate ca a noastră au proștii, nătângii, caftangiii, ticăloșii lor, fiindcă presa și televiziunile lor nu îi scot în față mereu, iar alegătorii nu le dau votul ca să ajungă în fruntea Patriei și să o facă de rușine, expunând-o oprobriului public. Să nu-și închipuie cineva că după șarjele grotești ale unora ca Dan Tănase, voievoada Șoșoacă… va crește cota valorică a lucrătorilor, a specialiștilor, a studenților români pe plan internațional, ci vor provoca un val uriaș de renunțare la cetățenia română.

E bine, însă, să o spunem răspicat: responsabilitatea acestor derapaje nerușinate, a promovării în fruntea României a atâtor contraexemple nu revine numai celor în cauză, partidelor lor, Parlamentului, ci și concetățenilor care le-au acordat votul cu ochii închiși în egală măsură cu televiziunile OTV-izate și jurnaliștii ticăloșiți…

Petru Tomegea