Cineva zicea că istoria se repetă, însă, neaoşi cum suntem, la noi nu doar se repetă, ci continuă. De la origini până în prezent. Astfel, cu unele excepţii notabile datorate lui Carol I şi Întregitorului Ferdinand, am avut parte de guvernări fără vertebre şi pricepere. Câţiva istorici, mai cu seamă protocronişti, dau vina pe aşezarea geografică la răscruce de mari imperii şi nu pe calitatea slabă a conducătorilor, ca şi cum poziţia Elveţiei, de pildă, n-ar fi fost asemănătoare. În lipsă de perspectivă şi înţelepciune, energiile populare au fost risipite aiurea, iar înapoierea, fărâmiţarea şi orgoliile i-au ajutat pe vecinii mai puternici. Noroc de Carpaţi şi ape.
Şi alţi europeni au avut guvernări proaste, dar pentru perioade mai scurte. Astfel Caius Iulius Caesar Germanicus, supranumit Caligula (Cizmuliţă), a reuşit după 4 ani de orgii şi destrăbălare să irosească tot ce agonisiseră înaintaşii săi. Îşi făcuse calul (Incitatus) consul, îi crease o curte proprie, iar oaspeţii beau vin din găleata-i de aur.
Ca locuitor al acestui scump meleag, nu pot să nu observ că dobitocul-consul ar fi fost de preferat multor situaţii de la noi deoarece nu şi-a căsăpit fraţii pentru ciolan, nu i-a pus să voteze împotriva celorlalţi la un semn în sus cu copita, nu le-a dijmuit furajele, nici n-a delapidat trezoreria… Neştiind decât vorbele ni-ha-ha, nu i-a putut minţi zi şi noapte pe ai săi. De tain, zăbală, iapa mândră şi focoasă a aproapelui nu se cade într-o discuţie serioasă.
Împăratul Cizmuliţă a rămas de poveste tocmai prin calul său. De nu-l avea, nu-l regăseam în Anale. Pe cal l-a agreat şi dl Coposu, căci citează o epigramă: „Caligula imperator/ şi-a făcut din cal senator/ Groza, mai sinistru,/ şi-a făcut din bou ministru”. E vorba de celebrul Zăroni, ministru al agriculturii în guvernul Groza. Însă reaua intenţie a epigramistului a fost imediat dată în vileag: omul „a făcut patru clase gimnaziale la un liceu german, vorbea şi citea fluent în această limbă”. Văzând cât de bine se descurcă Zăroni cu minime investiţii în şcolarizare, comuniştii au purces la înlocuirea cadrelor burghezo-moşiereşti decăzute cu tovarăşi muncitori şi ţărani de nădejde, toţi devotaţi trup şi suflet conducătorului iubit. Pentru că aruncarea la lada istoriei a dat roade nesperate, experienţa s-a reimplementat în sfârşit acum câţiva ani. Cu aceleaşi măreţe succese.
Şi cum pe noi ne ia valul revoluţionar o dată la 50 de ani, dacă ne aprinde altcineva fitilul, nişte jurnalişti obraznici de la mai multe ziare atentatoare la siguranţa naţională au iscodit alta: „Caligula imperator/ Şi-a făcut calul senator,/ Dar Băsescu mai sinistru/ Şi-a făcut iapa ministru”. Plagiat curat! Au înlocuit „Groza” cu „Băsescu”, de parcă nu s-ar fi schimbat nimic. Au orbul găinii: PCR e oale şi ulcele, iar azi ne conduce glorios spre înalte culmi PDL. Efectele guvernării portocalii vor fi glorificate multe decenii. Miniştrii ceauşişti erau nişte încurcă-lume, nişte încuiaţi. I-aţi auzit vreodată vorbind de pixelul violet? Era vreunul în stare să obţină aritmetic 170 din 80? Sau să construiască stadioane de 4 milioane de euro? De-abia le făceau de câteva mii de lei pârliţi ori prin muncă patriotică hei-rup. În plus, habar n-aveau de comision, CAS, forfetar… Nici nu înţelegi cum pot românii să-i regrete.
Or asta înseamnă că a intrat în obişnuinţă ca marii noştri bărbaţi de stat să-şi pună fiinţele adorate să se sacrifice muncind pentru poporeni. Păstrând proporţiile însă. Mădularele de azi n-au nici un fel de necazuri cu găleata de aur, nici cu fluenţa unei limbi pretenţioase ca germana, ci „reformează” abraş graiul învăţat de la mama. Inclusiv cei 7 ani de acasă. De aceea vin la televizor care cu prompterul, care cu fiţuica, ori mai bine îşi iau şoptitoarea de la birou să vadă lumea producţia de savanţi şi actori politici la hectar.
Din păcate nu ştiu să explic pasiunea asta pentru cai, boi, iepe… a epigramiştilor.
Petru Tomegea
Ziare.com.
Petru Tomegea - ePolitica 