Mai întâi o clarificare de termeni: politică se numește activitatea de conducere a oricărui stat, iar anarhie înseamnă o guvernare care nu ține cont de legi și reguli, ci de bunul plac și interesele unei puteri discreționare. Anarhismul mondial de azi e consecința slăbirii rolului statului, slăbire datorată campaniilor pentru absolutizarea drepturilor și a libertăților politice individuale în dauna celor colective și naționale. De aici și până la impunerea poftelor de putere ale unor indivizi și grupuri sociale distanța se scurtează îngrijorător într-o mulțime de state cu democrație instabilă.
România a mai experimentat anarhia în câteva rânduri după 1989: la 13-15 iunie 1990, când, pentru a acapara toată puterea, FSN și-a măcelărit opoziția, demonstrând că democrația e un moft. Un alt episod anarhist a fost când ortacul-aventurier Miron Cozma a încercat confiscarea puterii politice cu ajutorul unei organizații minerești-paramilitare sprijinită de vârfurile fostei securități. Deși a copiat întru totul revoluția lui Tudor Vladimirescu, marșul său spre București pentru a-l scoate de barbă pe „țapul” Emil Constantinescu din Palatul Cotroceni a eșuat, iar viteazul „salvator al nației”, ultimul(?) pretendent la postul de comandant suprem, a fost condamnat la ani grei de pușcărie.
O observație: în cazul României de azi nu este vorba de anarhie generalizată, ci de o majoritate de guvernământ anarhică realizată în urma câștigării legale(!) a alegerilor. Primul semn al anarhiei a fost OUG 13, așa-numită „noaptea ca hoții”, când în spațiul public s-a văzut cu claritate că noua putere politică nu respectă nici Constituția, nici legile și regulile de funcționare a statului de drept, nici măcar adevărul. Iar de egalitate în fața legii, nici vorbă.
Ce urmărea în fapt respectiva ordonanță de urgență? Să-i scape de dosare penale pe liderii coaliției acuzați de corupție și abuzuri. Numai că reacția hotărâtă a „străzii”, protestele unor mari mulțimi de cetățeni din țară și străinătate, intervenția ambasadelor străine și a înalților comisari europeni i-a determinat să renunțe. Pentru moment.
Între timp, și-au schimbat tactica, trecând la acțiuni subversive. Ca să-și poată impune voința, au schimbat două guverne într-un an și au politizat majoritatea instituțiilor statului, încercând să-l scoată pe președinte din ecuația puterii. Întrucât n-au reușit până la capăt, au trecut la mătrășirea legilor Justiției în parlament stârnind reacția hotărâtă a UE prin vicepreședintele Timmermans și a GRECO. Și pentru că amenințarea cu activarea art. 7 din Tratatele Uniunii nu i-a speriat și nu i-a oprit, am tras concluzia că actuala majoritate ne pregătește, împotriva voinței poporului român, ieșirea din UE și, ca atare, apropierea de Federația Rusă a lui Putin și iliberala Ungarie a lui Viktor Orban (care așază iarăși Transilvania pe harta Ungariei Mari!). Această aventură îi poate costa ieșirea din istorie pe ușa din dos precum a strămoșului lor PCR.
Aventura a continuat însă printr-o inițiativă secretă (a Guvernului României!) de salvare a liderului PSD Liviu Dragnea în baza unor calcule făcute ageamiu „din cuțite și pahară”: a promis prim-ministrului israelian Bibi Netanyahu mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim în speranța că președintele SUA Donald Trump va interveni să-l scape de procese penale pe inițiator ca să poată ajunge el președintele României, pohta ce-a pohtit. Calcule de bodegă ale unui disperat că nicio altă autoritate mondială nu-l bagă în seamă și nu-i recunoaște meritele. Care merite? Singurul merit recunoscut de susținătoarea sa înfocată Alina Mungiu-Pippidi e calitatea de lider al PSD. Fără să ne spună ce a făcut pentru țară cu această calitate.
Firește, fenomenul anarhiei atrage curiozitatea jurnaliștilor, a scriitorilor și a cineaștilor, dar am fi dorit ca astfel de creații să se refere la alții, nu la bieții noștri cetățeni duși cu zăhărelul de 29 ani. Fiindcă mai creduli ca noi nu cred să fie alții. După ce s-au jurat mai-marii PSD că vor pune în operă un mare program de guvernare „în favoarea cetățeanului” și că vor demisiona dacă nu sunt în stare să-l aplice, acum servim inflație, corupție generalizată, bătaie de joc de oamenii cinstiți și o criză care bate la ușă. Cât despre povestea cu demisia…
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 