Dacă în alte părţi nobilimea generează încă un adevărat cult, în România nu se mai ştie nimic despre o clasă cândva actor principal pe scena istoriei naţionale. Marxism-leninismul istoriografiei româneşti a reuşit să ne scoată din minte imaginea boierimii, numind-o otova exploatatoare, reacţionară, antipatriotică. După hotărârile CC al PC-URSS din februarie 1948, cu nemernică slugărnicie, cozile noastre de topor au exclus din şcoli, biblioteci tot ce era „retrograd”, adică Eminescu, Maiorescu, Xenopol, Lovinescu, Iorga, Blaga etc. Operaţiunea a fost cel mai cumplit atentat la fiinţa noastră naţională, încă nedezavuat oficial. De atunci, toate ediţiile manualelor şcolare ne inoculează idei de o stupiditate agresivă ca: boierii s-au opus măsurilor de întărire a statului feudal, prin stat înţelegându-se tronul, l-au trădat pe domn în momente grele pentru ţară etc. Nu se mai aduce în discuţie lupta, uneori pe viaţă şi pe moarte, împotriva unor tirani hrăpăreţi care nu le recunoşteau libertăţile, nici dreptul la proprietate, evitând de multe ori să participe la aventurile lor belicoase. Nu se învaţă că victoriile de la Rovine, Podul Înalt, Călugăreni etc. au avut urmări tragice: jaful total, desţărarea pentru lungi perioade de timp, băjenirea în codri ori în ţările din jur, incendierea, distrugerea tuturor construcţiilor mai răsărite, de aceea ne înfăţişăm Europei doar cu ruine. Încă se mai învaţă la şcoală minciuni gogonate: cele 11000 de victime ale răscoalei din 1907 au fost în fapt sub 300, atât rezultă din dosarele criminaliştilor, boierii puneau botniţă ţăranilor ca să nu guste din strugurii culeşi (Z.Stancu), ceea ce neam de neamul românesc nu a pomenit, iar conflictul din balada Toma Alimoş pentru împărţirea zonelor de influenţă între haiduci a fost deturnat de la sensul real la o încăierare între cei săraci, dar cinstiţi, şi boieri.
Astăzi boierimea a ajuns în stare de disoluţie. Nici măcar nu-şi revendică proprietăţile confiscate. Cei mai mulţi au pierit de foame şi cazne la canal ori în închisorile comuniste. Puţini au reuşit să se salveze, adesea peste graniţă. În casele, vilele, palatele lor locuiesc încă vechii activişti ori noii învârtiţi. Conacele au fost rase stahanovist de pe faţa pământului ori au devenit magazii, grajduri, sedii de CAP, IAS etc. Nicio urmă nu trebuia să mai amintească de drepturi şi libertăţi, de „burghezo-moşierimea” făcătoare de ţară. Nici de jaful sovietic şi ciuntirea teritoriului.
Din păcate, nici regele, nici boierii nu s-au mai întors, în schimb, obiceiurile le-au fost însuşite de ipochimeni pofticioşi de avere fără muncă şi măriri. Au reapărut domni şi doamne de companie a căror unică preocupare e linguşirea, osanalele. Importanţi lideri de partid le reproşează fostelor slugi că muşcă mâna ce le-a dat să mănânce şi pe care ar trebui s-o lingă… Au condamnat cu mândrie proletară burghezo-moşierimea pentru a-i lua locul, căci tânjesc după huzurul parazitar.
Local, au apărut baroni cu adevărate curţi feudale, distribuind bugetele de stat cum „vrea pixurile şi muşchii” lor. Boieria nouă s-a răspândit grabnic în eşaloanele inferioare ale puterii politice, economico-financiare. „Domni” mai răsăriţi, şefi mai mici ori mai mari îşi au servii lor, iar raporturile se înscriu în linia feudalismului fanariot: acum argaţii le îngrijesc viloaiele, maşinile tari, nu trăsurile, vătafii-bodyguarzi au grijă de odrasle sturlubatice, secretara top-model are în seamă o mulţime de socoteli, purtătoarea de vorbe e plătită să-i bage în ceaţă pe interlocutori, iar reprezentanţii PR reşapează imagini grobiene etc. Străinii rămân stupefiaţi de largheţea cu care o ţară nenorocită risipeşte pe lux fonduri indispensabile şcolii şi spitalului, de aceea UE ne tratează ca pe nişte locuitori mărginaşi, de la „fundul grămezii”(T. Judt). Orice am face.
Măcar boierii îşi plăteau argaţii şi traiul din propriul buzunar.
Petru Tomegea
Ziere.com
Petru Tomegea - ePolitica 