Discuția de față nu are nimic în comun cu științele oculte, nici cu magia ori superstițiile apropo de pisica neagră, drobul de sare și sutana popii, ci cu realități dureroase speculate politic de 27 ani de către samsarii de voturi. Fiindcă, dacă ducem lipsă de strategii de dezvoltare economico-socială, de oameni capabili să le pună în aplicare, avem în schimb o liotă de experți care se folosesc de formele noastre mentale arhaice ca de slăbiciuni pentru a-și atinge scopurile politice. De demonstrat.
Firește, forme mentale psihic-blocante sunt multe, însă ne vom referi doar la acelea promovate cu osârdie de către candidați și echipele lor de PR, de consultanță, angajate în campanii electorale. Cele mai multe au ca țintă oamenii fără (prea multă) școală, ușor de manipulat. Iată una dintre ele: toți politicienii sunt la fel, toți înșală și fură, toți sunt corupți și se bat pentru avere. Este sloganul cu care se încearcă domolirea elanului mulțimilor care cer schimbare: „PSD, PNL/ Aceeași mizerie”. De remarcat că siglele partidelor sunt schimbate în funcție de împrejurări.
Este adevărat că avem multă mizerie morală și incompetență în partidele noastre, dar există probabil și o majoritate de oameni serioși și cinstiți, mulți intrând în politică pentru realizarea unui ideal național sau local. Iar aceștia pot constitui un important punct de sprijin pentru diverse construcții politice. Este la fel de adevărat că valorile, meritele își fac loc cu greu, cauzele fiind arhicunoscute, numai că nimeni n-a reușit vreodată fără voință și luptă. Și apoi, cei învechiți în rele nu se dau duși de la sine.
În caz că primul slogan nu-și face efectul, se trece la al doilea: da, a furat ori este corupt Ixulescu, dar măcar a făcut și ceva pentru noi: ne-a dat pământul înapoi, ne-a făcut parc, teren de sport, a turnat asfalt pe șosea, ai săi ne-au mărit pensia și ajutoarele sociale… În plus, dacă alegem altul nou, sărac, vom avea de furcă până prinde și el osânză. Să-și țină pentru el reformele și schimbarea.
Astfel, coruptul devine acceptabil, conviețuind cu nevoiașii până le trece pofta de schimbare. Este lecția care se repetă de 27 ani și din care nu învățăm aproape nimic. Pe săraci și neajutorați se bazează echipele de consilieri și candidații pentru perpetuarea la putere, de aceea rata de schimb la vârful formațiunilor politice este foarte mică.
Din 2004 încoace, cetățenii cu drept de vot au avut de suferit din pricina altei forme mentale menită să o suplinească pe prima: să alegem răul cel mai mic, fiindcă și așa societatea noastră coruptă până în măduva oaselor nu poate genera ceva mai bun. Și apoi, ce-am avut mai bun a emigrat, producând plusvaloare și bunăstare țărilor dezvoltate în care lucrează. Că asistăm la o logică întoarsă pe dos vă puteți convinge și dumneavoastră: adică de ce să nu alegem dintre cei mai buni, atâția câți or mai fi rămas?
Acum era nevoie ca alegătorii conștienți de puterea votului să stea acasă în ziua alegerilor, ca procentele electorale ale câtorva partide cu bazine electorale stabile să nu scadă. De aceea s-au lansat pe toate canalele, rețelele de socializare, pe forumurile de discuții sloganul: oricum votul meu nu contează, așa că nu mă duc la vot ca nu cumva aleșii să-și bată joc de participarea mea.
Numai că, electoratul lor fidel își impune totuși candidații, iar pierzătorii vom fi din start tot noi, cei ce refuzăm participarea la scrutin. Fiindcă alegătorii lor au fost fidelizați prin pomeni electorale mai multe decât oricând, deși legea electorală interzice mita, chiar și indirectă. Din păcate, ochii închiși ai autorităților centrale au permis din nou dezmățul.
Iată de ce prea multe speranțe de schimbare și reforme de la noua-vechea configurație a majorității parlamentare nu avem, iar situația era previzibilă: programele și proiectele de bună guvernare n-au avut cine știe ce aderență la alegători, așa că până la rezolvarea doleanțelor noastre va trece mult timp. Dar avem totuși câteva puncte sigure: calitatea de membru a UE și NATO nu este pusă în discuție.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 