În România nu există partide, ci adunături politice încropite ca pe vremea cronicarului Ion Neculce: oamenii Măriei Sale în frunte cu însuşi Vodă, adică Puterea, şi partida boierilor mazili, niciodată unitară, constituită din susţinătorii foştilor domni căzuţi în dizgraţia sultanului, din oponenţi, mofluzi şi mulţimea pretendenţilor la tron sau la noile stepene boiereşti.
Încă de atunci, între o oaste de strânsură şi alta existau trădări, vicleniri, pârâciuni, iar pentru salvarea vieţii, arareori şi a averii, erau două căi: să cerşească mila voievodului sau să fugă în Polonia, uneori în principatul Transilvaniei sau la Istambul, de unde se întorceau pe furiş să sprijine propriii favoriţi la scaun. Unii domni îşi cumpărau duşmanii răsplătindu-i cu moşiile supuşilor goniţi, ori cu dregătorii, privilegii noi. Alţii năimeau intriganţi, ucigaşi, lotri, credinceri pentru a le curma viaţa.
Balcanism pentru eternitate
Pentru că istoria noastră nu a cunoscut onoarea şi cavalerismul decât în forma lor oriental-balcanică, astăzi politichia românească tânjeşte, din păcate, nu după onoare şi cavalerism, ci după gradele nobiliare occidentale, la modă fiind baronii şi baronesele. Doar atât. De marchizi, conţi şi duci nu se aude.
În lipsa acestora, baronia şi-a încoţopenit mai multe trepte: baronaş, baron local, sindical, baron al energiei, baron naţional etc. Baronaşii şi baronii locali se supun baroneselor şi baronilor atotputernici, alcătuind cinul, sotnia, tabăra, clanul sau gaşca acestora, le ascultă cu sfinţenie poruncile, îi linguşesc, îi slugăresc doar-doar îi vor învrednici şi pe ei cu o paia sau un caftan.
Starea baronatelor actuale
Organizarea teritorială a baronatelor actuale este foarte simplă, dar eficace: fiecare baronaş, baronel sau baron local şi-a împărţit micul său baronat în sate, cătune, străzi, cartiere peste care şi-a pus un vătaf ca locţiitor de încredere, în stare să motiveze, să prostească sărăcimea cu te miri ce şi s-o folosească ca factor electoral ori de presiune politică.
Baronii naţionali controlează cu scrupulozitate acest sistem paralel, informal de redistribuire a bugetelor, motiv pentru care banii nu mai ajung pentru şcoală, spital, pensii, defavorizaţi, drumuri, şosele, investiţii generatoare de locuri de muncă.
Marii baroni, câţiva comentatori „europeni” le zic personalităţi, politicieni, aleşi, reprezentanţi plini de carismă şi fler etc. şi-au dat mâna, după îndelungi pertractări şi calcule, niciodată pentru totdeauna, alcătuind formaţiuni politice, uniuni, coaliţii după cum bate vântul puterii. Cei mai mici stau cu ochii pe privilegii şi bugete, schimbându-şi stăpânii în funcţie de cine dă sau promite mai mult.
Fără supărare, fără îmbufnare, fără mofturi deontologice, acesta e stadiul politicii româneşti la 21 ani de democratură.
Ultimul pas – legitimarea baronilor
În ultima vreme, se încearcă legitimarea, legalizarea baronilor şi, mai nou, a baronatelor. Nu s-a reuşit decât parţial prin fosta lege electorală, aceea a uninominalului „compensat”, căci nu toţi servitorii, pretendenţii şi profitorii şi-au primit boieria şi firmanul. S-au opus atunci câteva minţi luminate care au înţeles din start că legiferarea clanurilor, unii le zic mafiote, va călca în picioare democraţia şi libertăţile cetăţeneşti. Ceea ce deja se întâmplă cu asupra de măsură.
Uninominalul pur
Noua lege electorală a uninominalului pur, atât de dragă dlui preşedinte, ne va întoarce acolo de unde ne-au scos cu drag de ţară paşoptiştii. Căci un astfel de sistem de relaţii feudale se satisface doar pe sine, fiind imposibil de dislocat prin alegeri. Este istoria însângerată, generatoare de înapoiere a Indo-Chinei, a Americii Latine şi a Africii. Pe faţă ni se va perora mereu că avem dreptul şi libertatea de a alege pe cine dorim, iar pe din dos reţelele de corupere a opţiunilor vor funcţiona după modelul prozelit al cultelor sectante. Ca în colegiul nemţean.
Nu altele sunt motivele de linişte şi satisfacţie ale actualei puteri. Temeinic „aşezaţi” în teritoriu, bine motivaţi şi antrenaţi, oamenii Măriei Sale, îşi fac planuri de înveşnicire la comandă. Iată de ce actuala Opoziţie nu are nicio şansă la viitorul scrutin, iar „USL este şi va fi un eşec electoral”.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 