Presa bănuia de mult tactica social-democraților de a-și lansa candidatul la alegerile prezidențiale într-un moment convenabil, pregătit ca la carte de mașinăria de partid. Căci, să recunoaștem cinstit, de o astfel de mașinărie electorală nu mai dispune altă formațiune politică. Iar acel moment ar trebui să fie unul crucial, în care Opoziția e surprinsă cu garda jos. De demonstrat.
O demisie grăitoare
Afirm din capul locului că e vorba de o strategie și de un scenariu bine puse la punct: de aproape un an este amânat răspunsul ferm referitor la candidatura lui Victor Ponta. Și tot de atunci exercițiile sale de imagine devin din ce în ce mai numeroase, mai ample și mai sofisticate. Scopul a fost atins: candidatul social-democraților se va plasa pe unul din primele două locuri, intrând în turul al doilea.
Dan Șova, fost ministru pentru relația cu Parlamentul, actualul ministru delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine și-a prezentat demisia, deși, curios, aparent între el și echipa ministerială a dlui Ponta nu au fost nicicând disensiuni majore. A nu se înțelege că a fost un ministru eficient, confundând desele sale apariții televizate cu activitatea de manager la Transporturi. A fost, e adevărat, un bun comunicator PSD, dar un policymaker în domeniul modernizării căilor de transport și a logisticii rutiere, să fim serioși, n-a fost.
Cariera de președinte nu se poate clădi pe minciună
În schimb, s-a străduit să fie omul de încredere al prim-ministrului, iar ultima sa declarație o confirmă, anunțându-ne că se va afla în fruntea echipei de campanie electorală a candidatului prezidențial al coaliției de la Putere. Or asta înseamnă că alesul PSD este Victor Ponta, iar până la oficializarea deciziei nu mai este mult.
Ceea ce intrigă, în opinia mea, este altceva: încă din zilele dezmembrării USL, prim-ministrul se strofoca să ne convingă că liberalii și Crin Antonescu nu aveau absolut niciun motiv să iasă din coaliția guvernamentală respectivă. Or iată că zvonurile din vara lui 2012 se confirmă: Ponta candidează la prezidențiale. Căci, pe lângă reducerea ponderii liberale în guvernul USL, nesusținerea lui Crin Antonescu la președinție a umplut paharul nemulțumirilor PNL. Tocmai acesta a fost cuiul lui Pepelea.
Lupta cu balaurul
Pentru că, având o înțelegere la asemenea nivel, pe un fond de așteptări uriașe ale populației, nu-ți poți abandona partenerul politic în mijlocul drumului după ce te-a ajutat să încarci sacii guvernării în căruță. Iar Victor Ponta tocmai asta a făcut: odată ajuns prim-ministru, și-a alcătuit o majoritate doar pentru sine și 100% loială, renunțând la angajamentele față de Crin. După mine, acesta este unul din motivele importante pentru care în sondaje liderul social-democrat nu se poate ridica deasupra partidului.
De aici mai departe ne vine ușor să decriptăm strategia PSD: viitorul lor candidat se va lupta cu balaurul regimului Băsescu, de aceea trebuie, mort-copt, să-l țină pe locatarul de la Cotroceni în formă ca să aibă mereu o țintă a atacurilor și o sperietoare. Lasă că nici Traian Băsescu nu vrea să rămână mai prejos. În plus, în loc de bătălia împotriva corupției se va declanșa bătălia împotriva „adevăratei” corupții, fiindcă, iată, adevărații corupți sunt în clanul Băseștilor, nu acolo unde-i caută DNA cu lumânarea.
Voturile se dau pe încredere
În opinia mea, consultanții lor de PR și advertising sunt convinși că niciun alt candidat nu mai poate veni cu același mesaj, deja confiscat de social-democrați. Nu sunt specialist în consulting electoral, dar a nu lua în discuție credibilitatea mesajului și a celor ce vor să-l folosească e calea sigură spre eșec. Deși sunt conștient că nu au altă cale.
Avantajul actualei Opoziții este deocamdată intact: are posibilitatea folosirii unui vector electoral în plus: acela împotriva tertipurilor social-democrate de la originile-i fesenisto-comunistoide până la împărțirea actuală a societății românești în băsiști și antibăsiști. Un clivaj de moment a cărui actualitate va cădea în neant după noiembrie, când criza de mesaj va deveni acută. Dispărând Băsescu, nu vor mai avea la ce se raporta.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 