Imediat ce guvernele Boc și Ungureanu au căzut, iar PDL a pierdut alegerile locale și parlamentare, în spațiul public românesc s-au auzit strigăte deznădăjduite de ajutor: Salvați România! Salvați Democrația, Justiția! Salvați… Ca și cum cineva ne-ar fi trecut prin sabie și foc ori ar fi atentat la suveranitatea și independența patriei, la viitorul ei.
Iar după ce 7,4 milioane de alegători au votat suspendarea lui Traian Băsescu din funcția de președinte al României, strigătele de ajutor, apelul la salvatori externi precum UE, CE, SUA… sau interni ca SRI, Curtea Constituțională… s-au tot înmulțit, declanșând un adevărat fenomen socio-politic. Ei bine, fenomenul acesta merită analizat.
Între lege și fărădelege
De la bun început trebuie spus că moțiunile de cenzură la adresa guvernelor PDL au fost acte legale, constituționale, democratice, frecvente în toate democrațiile lumii. Este adevărat că deciziile de demitere au venit din partea unei majorități create ad-hoc în Parlamentul României prin trecerea UNPR și a altor parlamentari în tabăra USL, lucru care s-a mai întâmplat și altădată în analele parlamentarismului nostru.
Și apoi schimbarea majorității nu este interzisă prin lege, nu este crimă, nici infracțiune, ci un principiu democratic: decizia se ia cu majoritate de voturi. Or asta înseamnă că nu se poate acuza un principiu democratic aflat la baza tuturor sistemelor politice moderne, principiu recunoscut și respectat inclusiv de minoritate. Pretutindeni.
Ce se urmărește de fapt?
Acuzațiile de mai sus nu pot avea decât două obiective: 1. majoritatea decidentă să fie considerată anarhică, iar deciziile acesteia să fie anulate ca neconstituționale, ilegale, nedemocratice; 2. numai această minoritate poate fi reprezentativă, doar ea merită și trebuie să decidă, ceea ce în științele politice se numește minoritate dictatorială. Fiind vorba de principii juridice precise, tertium non datur.
În plus, se observă că respectivele moțiuni de cenzură nu au fost contestate de nimeni sub aspectul legalității, iar suspendarea președintelui de către Parlament până la urmă s-a încadrat în parametrii definiți de lege. În schimb, neomologarea referendumului de către CC s-a bazat pe un artificiu juridic, aflat și el în parametri legali: „neputând” fi actualizate la termen, listele cu alegători dispuneau de alte cifre decât cele reale, la momentul respectiv. Confirmarea legalității referendumului a venit odată cu publicarea rezultatelor ultimului recensământ. De aici necazurile cu legitimitatea președintelui, de aici contestările vehemente venite din partea majorității.
Acarii Păun
În aceste condiții, Parlamentul, Constituția, legile, CC, intervenția UE, a CE… au fost scoase din discuție. Caz în care de vinovați au picat acarii Păun, alegătorii care i-au votat pe aleșii majorității respective, ceea ce nu are nimic a face cu cutumele democratice. Același lucru a devenit evident la suspendarea lui Traian Băsescu, vinovați fiind 7,4 milioane de participanți la referendum care au plebiscitat hotărârea Parlamentului. Ba chiar, câteva mii, de nu cumva mai mulți, trebuie să răspundă pentru actele lor în fața procurorilor și a instanțelor.
Se prefigurează o situație inedită: majorității cetățenilor cu drept de vot și majorității parlamentare nu li se recunoaște dreptul de a decide asupra destinului României, cerându-se imperativ implicarea, intervenția SRI, a UE, CE, SUA… în salvarea României. Și asta numai fiindcă o minoritate nu vrea să accepte deciziile majorității.
Nu cumva se face apologia loviturii de stat?
Punând lucrurile cap la cap, rezultă în ultimă instanță că România trebuie salvată din ghearele acestei majorități pe care alegătorii au votat-o cu peste 60%. Numai că salvarea din ghearele acestei majorități se poate face doar prin lovitură de stat, de data asta în toată regula, și prin interzicerea dreptului universal la vot. Asta ar trebui să se mai întâmple ca să fim scoși cu totul înafara lumii civilizate.
Ceea ce generează confuzii este că promotorii unor astfel de ideologii nu sunt oameni fără cultură politică și democratică, din contra, unii dintre ei sunt foști luptători pentru cauze nobile, pentru libertăți politice, drepturile omului…
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 