Nu cred că și-a făcut cineva iluzii că moțiunea depusă de PNL va trece. În situația dată, coaliția de guvernământ nu avea decât varianta solidarizării cu prim-ministrul Victor Ponta. Și apoi, trădările ar fi creat din nou un cerc vicios ca și-n alte împrejurări asemănătoare. Mai bine să nu li se mai deschidă, dacă se poate, niciodată porțile.
Ceva emoții au fost, totuși, dacă ne luăm după presă și mai cu seamă după declarațiile partizane ale liderilor implicați. Au mai fost și jocuri de culise, și campanii mediatice pentru a provoca un deznodământ favorabil Puterii guvernamentale, dar și Opoziției, mai ales că televiziunile și presa acesteia își vând ceva mai bine produsele după venirea lui Klaus Iohannis la Cotroceni.
Chiar dacă politica românească e una de vorbe, nu vom insista nici asupra replicilor unora sau ale altora, din simplul motiv că de la vorbe la fapte, ca de la cer, la pământ. Am avut atâtea jurăminte și înțelegeri încălcate în acești ani, atâtea angajamente și promisiuni degeaba, că a le lua în seamă sau a le interpreta e curată pierdere de vreme.
În fapt, coaliția de guvernământ a făcut zid în jurul lui Victor Ponta, iar moțiunea de cenzură ne-a arătat o hotărâre nestrămutată de a rămâne la Palatul Victoria până la alegerile generale din 2016. Însă parlamentarii majorității, adică ai PSD, UNPR, PC și PLR, sunt conștienți că, nerenunțând la guvernare în acest moment, vor avea de plătit un cost. Cost care înainte de dosarul întocmit de DNA lui Victor Ponta era unul obișnuit, ca al oricărui partid aflat la putere, dar care după anchetele procurorilor va crește în proporție geometrică, indiferent de calitatea actului de guvernare.
Cu toate că social-democrația românească are cea mai redutabilă mașinărie electorală, unii analiști și jurnaliști vorbesc deja de un viitor dezastru la urne, iar alții chiar de ratarea intrării în parlament. Niciodată până acum liderii PSD nu au fost atât de strâmtorați electoral și asta din pricina tendințelor de polarizare a societății românești: un partid care tot crește și altul care se face tot mai mic. Cu toată propaganda partidelor și a televiziunilor fidele.
Dacă situația electoratului românesc poate fi măsurată prin sondaje de opinie care, oricât de tendențioase, nu mai pot ocoli adevărul, electoratul din afara granițelor, mai ales după picarea moțiunii de cenzură la adresa Guvernului Ponta, se poziționează clar de partea noului PNL. Este electoratul care l-a susținut pe Iohannis.
Veți spune că oricum românii din străinătate nu prea sunt interesați de ce se întâmplă acasă, la alegerile prezidențiale din noiembrie anul trecut votând mai puțin de jumătate de milion. Da, este adevărat, dar adevărul întreg ne cere să ținem cont și de cei ce n-au putut sau n-au avut timp să aștepte la cozile infernale, de cei ce n-au avut bani să se deplaseze la cele câteva cabine de vot și de ce cei ce au renunțat din alte motive. Abia acum înțelegem eforturile PSD de a tergiversa legea votului prin corespondență și nu este deloc exclus ca Victor Ponta să accepte alegeri anticipate tocmai ca această lege să nu poată fi adoptată.
Din păcate, inițiatorii moțiunii n-au știut să explice îndeajuns problemele cu care se confruntă tinerii alegători din România și cei aflați în Occident. Nu neapărat pentru a-și convinge colegii parlamentari, ci pentru a câștiga un cap de pod suficient de puternic în vederea viitoarelor campanii. Numai că ofensiva lor mediatică a fost destul de palidă și monocoloră.
Ideea din titlu este întărită și de lipsa entuziasmului în tabăra „câștigătorilor”. Întreg bagajul lor ideologic, strategiile electorale și muniția aferente s-au devalorizat instantaneu. Momentul este foarte prost și din perspectiva liderilor care pot retrezi curajul și încrederea căci tânărul Ponta a avut grijă să-și degajeze terenul pentru a fi stăpân de necontestat al partidului. Și nici timp nu mai este pentru aducerea la vârf a unor figuri puternice și necompromise. Dar, să nu le plângem de milă. Nici ei n-au făcut-o.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 