Deși de săptămâni bune cronicile de război (politic) au ținut prima pagină, cu toate că diaspora și-a luat porția de bătăi și gaze de centenar și s-a întors cu vânătăi la muncă în Occidentul democratic și plin de bunăstare, învingătorii pesediști nu intenționează să-și schimbe atitudinea față de cetățeni pentru a-și securiza guvernarea, semn că războiul nu s-a încheiat. Dacă într-o democrație normală se războiește Opoziția cu Puterea, în România Opoziția nici nu contează în ecuația puterii politice, așa că majoritatea de guvernământ a găsit cu cale să se războiască cu ea însăși.
În timp ce într-o democrație normală guvernații luptă pentru progresul societății și bunăstarea tuturora, ai noștri au alte interese: încearcă prin diverse mijloace să-și adjudece toată puterea în stat, apoi să-și răpească ciolanul unii altora. E singurul război pe care știu să-l câștige. Unii îl câștigă mereu, în dauna României care rămâne la coada Europei.
Necazul și mai mare e că totdeauna au nevoie de fraieri, iar victimele cel mai ușor de păcălit sunt poporenii, implicați mereu într-o confruntare care nu le aparține decât o dată la 4 (patru) ani, la alegeri. Din păcate, în toamna aceasta, războiul s-a declanșat după o „țopăială” de un an și jumătate la Palatul Victoria, iar drept casus belli s-a ițit un personaj politic erijat de o bună perioadă de timp în salvator al nației și mântuitor al Justiției, al statului de drept, toate ocupate cică de statul paralel, de binom provenite din curtea lui Soros, dar împrumutate de la Erdogan, niște entități oculte pe care nu le-a văzut și simțit nimeni, în afara liderilor cu dosare penale și condamnări.
Acum i se cere capul lui Liviu Dragnea, supranumit tătucul sau, mai nou, daddy, acuzat de toate relele și nefăcutele: se comportă ca un dictator, nu a urmărit decât propriul interes, a dus partidul la ananghie, ca atare va pierde viitoarele alegeri, a izolat partidul și leadership-ul pesedist urmând să fie exclus din parteneriatele cu celelalte formațiuni social-democrate și socialiste europene. Ba chiar este adusă în discuție iresponsabilitatea față de România, țară pusă la colț în Uniunea Europeană. Despre loviturile date Justiției nu zic nimic, chiar dacă respectivele lovituri au scos sute de mii de protestatari în stradă, că s-a crucit Europa civilizată.
Întrebarea care se pune este dacă nu cumva deciziile proaste au fost luate cu concursul tuturor acuzatorilor de azi, iar răspunsul nu poate fi decât afirmativ: toți le-au susținut atât timp cât liderul maxim a putut să le ofere o rezolvare, iar atunci când „puterile” l-au lăsat, soarta i-a fost pecetluită, căci viața noastră politică încă nu a depășit faza încăierărilor primitive „care pe care”. De aceea demersul puciștilor actuali arată cel puțin inconștiența: cu toții au aplaudat discursul antieuropean și antijustiție al lui Dragnea, cu toții au votat articolele de lege care dezincriminează faptele lor penale, cu toții au tras de bugetele publice până le-au epuizat…
Și acum caută cu disperare un țap ispășitor și un alt tătuc căruia să i se închine. Se vede treaba că nu sunt în stare să stea pe picioarele lor. Numai că daddy a avut grijă, la fel ca toți autocrații, să degajeze terenul de rivali, promovând în funcții mai ales inși vulnerabili, incompetenți, fără personalitate, cu o singură calitate: să fie ascultători, adică să nu-i iasă din cuvânt, iar acum, privind în jur, puciștii nu găsesc personajul salvator.
Dar până la înlocuirea lui Dragnea va mai curge multă apă pe Dunăre: mai întâi trebuie pusă la pământ România, eventual băgată în tolba lui Putin alături de Ungaria, apoi trebuie îngropat partidul care l-a promovat, ca nimeni să nu mai poată pretinde vreodată întâietatea. Apoi poate să plece liniștit în Brazilia, Israel, Costa Rica, Madagascar… să-și consume în tihnă agoniseala alături de aleasa inimii sale. Nu la fel au procedat marii și pretinșii patrioți Elena Udrea și Radu Mazăre și…?
Poporul? E bun doar de muls și de prostit. Și așa îi trebuie! Fiindcă istoria se repetă de aproape 3 (trei) decenii, ba chiar a luat-o la vale: a votat în veselie mulțime de inși incompetenți, câțiva aflați după gratii sau cu condamnări și dosare penale, iar acum aceștia își fac mendrele.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 