Archive for the ‘Prezumție de nevinovăție numai pentru mahări’ Category

Prezumție de nevinovăție numai pentru mahări

iulie 16, 2018

Prezumția de nevinovăție funcționa demult în legislația românească, dar a face din aceasta un cap de pod în ofensiva împotriva Justiției nu mi se pare a avea legătură cu democrația și cu statul de drept, ci cu abuzul de putere. Și apoi, așa cum funcționează prezumția de nevinovăție, la fel funcționează și prezumția de vinovăție în baza căreia lucrează orice procuror / prosecutor din lume. Dar despre asta cei cu dosare penale preferă să nu amintească – nomina odiosa!
La o primă observație, prezumția de nevinovăție este invocată preponderent de către cei intrați în vizorul urmăririi penale și de către echipele lor de zgomote din mass-media, fiindcă s-a observat că un avocat bun poate obține circumstanțe favorizante pentru clientul său din astfel de acuzații. În plus, prezumția de nevinovăție văd că nu se aplică tuturora, fiind excluși dușmanii și concurenții politici, ceea ce, să recunoaștem, e simptomatic pentru majoritatea actuală de guvernământ care nu a învățat încă alfabetul democrației și al colaborării cu toate forțele politice. Nu sunt singurele aspecte tragicomice în luptele PSD pentru îngenuncherea Justiției. De demonstrat.
Să începem cu faza pe persoane: fostul procuror-șef al DNA, Laura-Codruța Kovesi, nu a cerut nimănui să țină cont de prezumția de nevinovăție, cu toate că ministrul Justiției, Tudorel Toader, a găsit zeci de capete de acuzare împotrivă-i, chiar și fără a fi procuror. Nu a contat că CSM, cel ce e competent să verifice activitatea magistraților, nu-i găsise nicio vină. Vi se pare că ministrul Justiției, politicienii puterii și jurnaliștii, care abia așteptau să fie mătrășită Kövesi, i-au respectat acesteia prezumția de nevinovăție, așa cum cer altora să le-o respecte pe a lor? Este evident că ministrul Justiției nu avea dreptul nici legal, nici moral să o învinovățească pe șefa DNA, fiind obligat de cutume și de lege să țină cont de evaluarea legală a CSM. Ei, bine, acum, a dispărut pericolul Kövesi și mă aștept ca, la o săptămână – o lună de la revocare, să avem autostrăzi, să se termine cu veceurile din curtea școlilor, să avem toate cele opt spitale regionale funcționale, căci până mai deunăzi din cauza șefei DNA PSD nu-și putea aplica programul de guvernare.
Nici președintele Klaus Iohannis nu a făcut uz de prezumția de nevinovăție, numai că nu e zi, nu e ceas ca Dragnea Liviu și ofițerii săi de presă, televiziunile încartiruite să nu-l învinovățească de toate relele din țară: ba că se află în spatele condamnărilor lui și-l vrea terminat, ba că și-a însușit ilegal nu știu câte case și munți de bani, ba că de aceea nu se pot pune în aplicare mărețele proiecte de dezvoltare a României din programul PSD, culminând cu acuza orwelliană de dictatură. Însă de dictatură este acuzat însuși Dragnea Liviu (daddy!), iar dovezile sunt etalate zilnic în mass-media nu numai în România. Procedeul întoarcerii acuzației împotriva acuzatorilor este preluat mot-à-mot din tehnica bolșevicilor din anii 1945-1965.
De acuzații fanteziste, fabricate la repezeală nu a scăpat nici înlocuitoarea Codruței Kövesi, Anca Jurma, delegată ca șefă a DNA: ba că e bugetar milionar și soțul ei proiectează yachturi, ba că este „fata lui tata”, Nicolae Cochinescu, fost procuror general al României în perioada 1996-1997 şi fost judecător al Curţii Constituţionale nouă ani, (care acum mai scrie și cărți pentru copii!), și pe această bază ar fi fost promovată în funcții importante, ba că tocmai de aceea ar fi fost preferată și de actualul procuror general la DNA.
Discuția despre conceptul de nevinovăție a devenit, însă, caducă după intervenția decisivă a Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept de la Veneția, iar lucrurile sunt clare ca bună ziua: Justiția nu va putea fi lipsită de independență, iar procurorii și judecătorii se simt apărați nu numai de președinție și stradă, ca până acum, ci și de UE, CE, comisiile GRECO și de la Veneția, plus ambasadele. Sper că în continuare accentul va cădea pe forța dreptului, egală pentru fiecare cetățean, pe faptele incriminate și mai puțin pe implicațiile politice, pe dreptul forței ca până acum.

Petru Tomegea