Suntem în plină campanie de alegere a președintelui pentru un mandat de 5 ani, dar nu știu cum se face că despre constituționalitatea și legitimitatea principalei funcții în stat nu există nicio dezbatere. Or aceste teme importante constituie marile necazuri ale democrației noastre de la revoluție încoace, fiind la baza numeroaselor contestări. Și contestări vor fi, cred eu, atât timp cât Legislativul și Justiția nu dispun încă de reguli clare de rezolvare sau nu le aplică.
Păcatul originar
Făcând o retrospectivă a principalelor aspecte legate de legitimitatea mandatelor prezidențiale după 1990, observ că mai toate contestările au avut o cauză comună: lui Ion Iliescu i s-a reproșat mereu că s-a bazat pe voturi ilegitim obținute. Cu toate că Frontul Salvării Naționale nu era partid politic, a fost înscris în campania electorală. De menționat că FSN și CPUN organizau alegerile, dar concomitent aveau și candidați, inclusiv la președinție. Din start s-a anulat egalitatea de șanse pentru ceilalți concurenți. În condițiile în care nu existau decât presă și televiziuni de stat.
Dacă mai punem la socoteală reactivarea activiștilor și a vârfurilor fostei Securități, plus amenințările, pomenile electorale și manipularea primitivă, nu putem să nu le dăm dreptate contestatarilor. Din păcate, lipsa de legitimitate nu a permis României o tranziție ușoară și scurtă de la totalitarism la democrație și stat de drept, nici integrarea în NATO și UE odată cu Cehoslovacia, Ungaria și Polonia.
Între legitim și ilegitim
Au trecut anii, s-au mai schimbat mentalitățile, dar, în opinia mea, necazurile cu legitimitatea au rămas. Astfel, Emil Constantinescu, deși voturile le-a fost obținut transparent și legitim, a fost atacat de rămășițele sistemului securist, de naționaliști și populiști ieșiți din mantaua roșie a comunismului, iar contestarea a luat forme violente prin mineriada lui Miron Cozma din 1999.
Traian Băsescu, actualul președinte, s-a confruntat și el cu contestări încă din primul mandat, iar în al doilea, atacurile au culminat cu încă o suspendare, din care s-a ales cu 7,4 milioane de voturi pentru demitere. Deși Curtea Constituțională a anulat efectele referendumului pe motiv de cvorum, majoritatea parlamentară, atunci PSD-PNL, acum PSD-UNPR-UDMR-PC-PLR i-a contestat legitimitatea, ducând o campanie continuă împotrivă-i.
Și arbitru, și jucător
În actualele alegeri prezidențiale, tema legitimității ar fi trebuit să primească răspunsuri clare, ținând cont de faptul că un președinte slăbit, acuzat de ilegitimitate nu-și poate exercita mandatul în deplinătatea prescripțiilor constituționale. Ca și cum nici n-ar fi auzit de asta, organizatorul și finanțatorul alegerilor din 2014, Guvernul României în frunte cu Victor Ponta, participă la scrutin cu un prim-ministru-candidat prezidențial și, totodată, autoritate publică în materie de alegeri. Jucător și arbitru concomitent. În aceste condiții, firește că bănuielile de ilegitimitate nu-l vor putea ocoli.
Dar cât de orb să fiu să nu observ că unii miniștri, câteva instituții din subordinea prim-ministrului și a guvernului, cu tot cu bugetul de stat, inclusiv unele mădulare ale bisericii, își aduc contribuția la țelul partidului de guvernământ, acela de a câștiga întreaga putere politică, financiară și juridică a României. Căci până acum dispune deja de o majoritate parlamentară foarte consistentă și de Executiv. Dintre cele trei puteri ale statului două aparțin PSD. Îi mai lipsește președinția. De aici teama că statul de drept și independența Justiției rămân vorbe goale.
Un președinte ilegitim
Mai adăugați dumneavoastră și manipulări grosolane, și procese de intenție, îngroziri de tipul: X vinde Ardealul străinilor, e străin în propria țară, nu-l duce capul, taie pensiile și salariile, mărește impozitele, ia de la gura mamelor și a copiilor. Vai de capul nostru dacă ar câștiga alegerile…
Iar pentru asta PSD e gata să sacrifice viitorul României: vom avea din nou președinte ilegitim, contestat mereu de opoziție și de spațiul public, președinte fără autoritatea necesară în a-și îndeplini prerogativele constituționale, lipsit de vizibilitate externă, mereu ocolit de reprezentanții altor state. Nu știu dacă asta ne dorim și dacă nu cumva există speranța în mintea mai-marilor PSD că vom tolera și uita, iar președintele lor va recupera din mers poziția cerută de cutumele constituționale.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 