Cine a lipsit din țară în ultimele două-trei luni nu poate să nu rămână surprins de ce se întâmplă pe scena politică, iar concluzia va fi că, deși Traian Băsescu și-a încheiat mandatul pe 21 decembrie, iar Elena Udrea a pierdut categoric alegerile prezidențiale, în România tot ei sunt personajele principale. Tot ei fac agenda publică, tot în jurul lor roiesc reporterii și televiziunile, tot ei fac combinații la vârful politicii.
Istorii degeaba
Am revăzut cu ochii minții ce s-a întâmplat după alegerile prezidențiale, 2000 și 2004, dar nu am găsit niciun precedent. Am observat că atât Ion Iliescu, dar mai cu seamă Emil Constantinescu s-au retras cu modestie și înțelepciune din prim-plan, lăsând loc altor competitori, mai tineri, mai proaspeți. Ce-au avut de spus și de făcut s-a întâmplat în mandat. Mai departe, activitatea lor a devenit deotată istorie, arhivă, iar asta nu mai ține de politica propriu-zisă decât ca știință, nu practică.
M-am interesat de astfel de precedente în Occidentul civilizat, să văd cum au evoluat post-mandat și alți foști președinți sau șefi de stat, însă am observat același lucru: s-au retras să mediteze în liniște, eventual după ceva anchete judiciare, pregătindu-se, de regulă, pentru scrierea memoriilor. E singura activitate care cadrează cu înălțimea și respectul demnității avute. În afară de Rusia și Lumea a Treia, președinții nu acceptă decât funcția de senator pe viață, acolo unde legea le dă dreptul.
Coborârea de pe soclu
Or pe Traian Băsescu, se vede treaba, îl chinuie remușcările: fie vrea să revină la vârful politicii fiindcă nu făcut tot ce și-a propus și i-a mai rămas ceva important, fie are de plătit niște polițe ori are de apărat o cauză, el însuși mărturisind preocuparea pentru soarta Elenei Udrea. Omenește vorbind, atitudinea sa poate fi de înțeles, are o slăbiciune pentru fosta-i șefă de cabinet și vrea s-o scape de asaltul DNA. Chiar dacă în întregul său mandat a făcut din această secție a Parchetului și din „draga de ANI” idealul său politic, ocrotindu-le de influențele și intervențiile politicienilor.
Politicește însă atitudinea lui Traian Băsescu trezește nedumeriri: după funcția de președinte, cea mai înaltă demnitate publică românească, e pregătit să se coboare la aceea de ministru sau prim-ministru? Ca om o poate apăra cât vrea pe Elena Udrea, dar ca politician, gestul său e condamnabil: mai ieri tuna și fulgera împotriva celor ce făceau zid în jurul corupților, iar acum își trădează vechile proiecte, idealuri și susțineri?
Nu te supăra, frate!
Asemănătoare este și situația Elenei Udrea. Ca fost ministru al Dezvoltării și Turismului, a avut pe mână cel mai mare buget. Ce a făcut cu el cercetează în aceste zile DNA. Dar, arestul și cercetarea justițiarilor n-ar trebui să-i schimbe părerile despre Justiție, nici să amestece SRI în necazurile sale cu procurorii, nici să-l acuze pe generalul Coldea că are nu știu ce cu persoana sa.
Cu atât mai mult cu cât partidele prin care a trecut, sub atenta supraveghere a mentorului său, Traian Băsescu, au creat sistemul repudiat acum. Fiindcă nu pot crede că sistemul a fost bun atât timp cât s-a referit la alții și rău când e vorba de sine.
Când amesteci fișa postului cu viața personală
Partea cea mai urâtă este alta: în ultimele apariții publice am descoperit alt Traian Băsescu ușor de influențat de către „ o sursă alternativă de informații”, unul care a aruncat președinția în derizoriu, gata să-l sfârtece pe cel ce-i pusese gând rău femeii visurilor sale, Elena Udrea, e vorba de adjunctul directorului SRI, Florian Coldea, bănuit că ar fi în spatele montajului fotografic de la Paris. Un Traian Băsescu care, vorba cuiva, a fost un președinte pentru sine, nu pentru România.
Colac peste pupăză, descoperim un președinte înamorat până peste cap, căzut și el ca atâția alții sub farmecele Elenei Udrea, creația sa politică cea mai grozavă, cum însuși o mărturisește, o bună explicație pentru excesele sale berbante de tipul „capului în gură” sau pentru actele sale autoritariste. Dacă mai adăugăm și informațiile din dosarele DNA despre celelalte ”legături primejdioase” cu sistemele de spoliere a banului public, „se sparie mintea”, vorba cronicarului.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 