Avem orbul găinii?
Toate țările europene se pregătesc mai pe față, mai pe ascuns pentru reluarea activității economice și sociale, iar lumea întreagă, într-o vânzoleală repezită și asudată, încearcă să se salveze, nimeni neștiind bine cum. Marile puteri au capitalul și inițiativa, de aceea încearcă prin orice mijloace să construiască un cap de pod pentru cucerirea unei victorii deloc onorabile asupra competitorilor mai mici și mai slabi. Nu la fel de cinic a fost totdeauna? Deocamdată atrag forța de muncă din țările năpăstuite de sărăcie și de boală, inclusiv din estul continentului european. Bătălia pentru o nouă ordine mondială și hegemonie s-a redeclanșat fără a se trage clopotul. Cine rezistă, bine, cine nu, adio și-un praz verde.
Unele guverne riscă viața propriilor cetățeni pentru a nu pierde startul, astfel că, de săptămâna trecută, nu numai spaniolii și-au reluat cum-necum activitatea economică, sperând că astfel vor trece mai ușor peste criza amenințătoare deja instalată, nu se știe pentru câți ani. Numai că semnele victoriei asupra pandemiei nu se arată grozav de încurajatoare. Nici la ei, nici la alții.
Unde se află România în acest răstimp al confruntării globale care pe care? În aceeași indolent-ticăloasă indecizie, în fapt o cumplită bâlbâială stânga-dreapta care o macină de 3 decenii, sleind-o de puteri. Guvernanții susțin că știu ce au de făcut, că pregătesc un „pachet“ de acțiuni menite să finanțeze repunerea pe picioare a economiei, ba chiar au sprijinul CE de peste 3,5 miliarde €, numai că, față de nevoile noastre, suma pare o glumă. În consecință, Opoziția contraatacă pe tema apartenenței la UE și a legăturilor economice cu Occidentul.
La acest capitol, s-au trezit din adormire politruci vajnici și visători de cai verzi pe pereți care vorbesc de alte zeci și chiar sute de miliarde necesare pentru păstrarea locurilor de muncă. Dar cică nu e cazul să umblăm la subvenții, pensii speciale și salarii babane, din contra, ar trebui mărite, însă nu ne spun de unde pot fi luate miliardele și cine le va restitui, făcându-se a uita că în ultimii trei-patru ani au legat România de gard, aruncând cu bugetele naționale pe fereastră, pentru a-și crea avantaje electorale. Bani după care acum guvernanții umblă cu limba scoasă. Să mai zicem ceva de ipocrizie când focul ne arde sub tălpi?
Cât despre marja de timp, lucrurile nu sunt deloc clare: vârful pandemiei nu a fost încă atins, numărul victimelor îngrozește în continuare lumea, starea medicală a populației trezește mari suspiciuni, iar spitalele, medicii… se zbat contaminați și ei în mare parte de coronavirus. Nici vorbă de măsuri de relaxare.
Să nu vă imaginați că de la ferestrele curților europene nu ni se vede bâlbâiala, că neputința noastră de a da de lucru celor peste un milion de (semi)disponibilizați, nesiguri că vor avea mai repede un salariu, nu le este cunoscută. Așa că au cerut în mod expres autorităților să permită plecarea câtorva zeci de mii de lucrători la cules fructe nu doar în Germania, de care se face atâta caz, dar și în alte părți ale Occidentului. S-au dus bieții români să-și salveze familiile din sărăcie, să câștige un ban pe riscul lor, căci ai noștri n-au fost în stare să-i protejeze.
Este cunoscută aversiunea stângii românești față de „străinezi“. Oricât s-au străduit liderii PSD, n-au reușit să le câștige votul, nici simpatia, nici încrederea, iar fără contribuția celor 4 -5 milioane de poporeni plecați, stânga nu mai poate face o majoritate atât de ușor. De, politicile proaste și atitudinea de până acum trebuie până la urmă asumate.
Dar să vii cu batjocură și chiar injurii la adresa celor pe care sărăcia îi împinge la gesturi disperate e peste nivelul meu de înțelegere. Nu românii sunt proștii Europei, dle activist PSD Traian Ungureanu, nici sclavii Angelei Merkel, iar imaginile cu sărăcenii noștri bulucindu-se la bărăci, autobuze și avioane cu care ne bombardează stânga sunt de acum mulți ani. De aceea, atacul ticălos la adresa „sărăntocilor“, a „căpșunarilor“… care, în loc să pună umărul la dezvoltarea propriei țări, fug să-i îmbogățească pe nemții „maniaci obsedaţi de bani“ trebuie și el asumat, cu consecințele de rigoare.
Apoi după atâta bătaie de joc la adresa diasporei, singurul proiect al stângii pare a fi legarea de glie și granițele cu sârmă ghimpată. Nu cumva cei ce promovează astfel de măsuri au orbul găinii?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 