Irinel Columbeanu este un cetăţean român liber, cu drepturi ca noi toţi, inclusiv cu acela de a candida şi de a fi ales. De aceea, acuzaţiile sau lamentările, în funcţie de culoarea politică, nu-şi au rostul. O formă de guvernământ mai bună ca democraţia nu avem, iar asumarea ei presupune un preţ care trebuie plătit şi de prezumtivul candidat şi de noi toţi. De demonstrat.
Iri, cum i se spune în intimitate, este unul dintre cei mai bogaţi concetăţeni. Însă, dubioasă sau nu, averea sa e o părticică din România, ca atare nu trebuie să deranjeze pe nimeni câtă vreme nicio acuzaţie a justiţiarilor nu planează asupră-i. Că e fiu de nomenclaturist, că e băiat de bani gata, că a fost ajutat de tatăl său, înalt demnitar comunist şi post- care i-a pregătit un aşternut călduţ etc. nu constituie infracţiuni ori contravenţii la Codul Penal.
Orice scandal – o treaptă
Fireşte, rămâne de discutat scandalul monden cu căsnicia, divorţul şi cu încredinţarea fiicei (nu cu custodia, căci Irina este fiinţă omenească, nu un obiect oarecare). Scandalul însă miroase a telenovelă, iar frecvenţa acestui tip de comportament în lumea „bună” arată că ţinuta morală nu mai este demult o condiţie a accederii în prim-plan, nici măcar între aleşi, chiar dacă depind de votul nostru. Ba se poate susţine cu destule dovezi că modelele macho & frivolă au mai multe şanse de reuşită.
Adevărat este că nici măcar una din informaţiile răutăcioase nu l-ar fi lovit în moalele capului dacă nu şi-ar fi anunţat candidatura la Primăria Bucureştilor şi dacă aceasta n-ar fi deranjat şi chiar stricat anumite jocuri, calcule, planuri, scenarii stabilite din vreme. În schimb, pentru Puterea actuală orice e bun dacă mai ciupeşte ceva din zestrea de voturi a lui Sorin Oprescu.
Dl Oprescu e mărul discordiei
Deşi nu ar spune, să-i pici cu lumânarea, de partea cui combat, vectorii din presă s-au poziţionat, ca de obicei, în două redute, una firavă, pro Oprescu, cu încurajări şi satisfacţii prost disimulate, iar alta, artileria grea, pusă să-l execute metodic, cu aceeaşi strategie ca în cazul USL şi al corifeilor Antonescu şi Ponta.
Se vede clar că, în această ecuaţie, dl Columbeanu aproape nu contează. Contează însă cele câteva voturi. Caii de bătaie folosiţi împotriva lui Iri sunt înhămaţi la tradiţionala noastră ipocrizie:
1. „diluarea politicii cu astfel de personaje”, vezi, Doamne, actuala fiind plină de doctoranzi High Political School şi de practicanţi încă de mici ai artei bunei guvernări;
2. „aruncă politica în derizoriu” din cauza capacităţii românului de a face băşcălie de orice (apoi dacă se iveşte prilejul!), sau, atenţie, ar provoca silă faţă de clasa politică…, de parcă imaginea publică a „clasei politice”, privită otova ca mulţime păguboasă, putredă, decăzută, n-ar fi fost pe cea mai de jos treaptă;
3. „candidaţii excentrici”(?) – „iepuri de câmp”, permit desfăşurarea departe de ochii curioşilor a jocurilor de culise…, ca şi cum politicăreala pe sub mese şi pe la colţuri n-ar fi specialitatea casei.
Bucureşteanul get-beget e inteligent
Ce-l recomandă pe Iri mai mult decât pe dna Albă ca Zăpada şi pe dnii Gunoi, Bordură, Asfalt, Trompetă, Piedone, Almanahe…? Sau decât pe atâţia semidocţi cu pretenţii cărturăreşti de ieri şi de azi, politicieni închipuiţi şi prefăcuţi îmbrăcaţi la patru ace de marile case de modă? Cei ce ne fac să regretăm salamul cu soia al societăţii socialiste multilateral dezvoltate?
Iri însuşi crede că inteligenţa sa de bucureştean get-beget. Mulţumim. De 22 ani suntem pe mâna inteligenţilor, a descurcăreţilor, a celor plini de carismă şi fler, Alpha Male sau zoon politikon, pe româneşte, a celor mai tari din parcări. Actori înnăscuţi, degrabă vărsători de ocări şi haini. Improvizaţiile lor de azi pe mâine ne-au adus într-o văgăună din care numai cei pricepuţi ne pot scoate. Aceştia trebuie căutaţi şi scoşi la lumină. A sosit vremea lor. Abia acum ni se face ruşine de personaje precum Lis, Halaicu…
1% + 99%
Căci inteligenţa politică e precum inspiraţia sau talentul lui George Enescu, doar 1%, iar 99% fiind transpiraţie. Adică s-ar fi dorit studii aprofundate, competenţe, expertiză, programe, proiecte, ideologii, pe de o parte, iar pe de alta, hărnicie, cinste, dreptate şi voinţa politică de a-ţi servi ţara, nu de a o mulge. Q.e.d.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 