Sunt admirabile efortul şi pasiunea fostului ministru Monica Macovei de a da Justiţiei româneşti o formă cât mai apropiată de concepţia Domniei Sale despre importanţa şi rolul celei de-a treia puteri în firavul nostru stat de drept. Istoria Dreptului Românesc îi va fixa locul cuvenit fără îndoială.
Dar în politica noastră nu are absolut nicio şansă: contestată până şi de cei mai apropiaţi colegi de partid, exilată în Parlamentul European pentru a fi cât mai departe de dedesubturile actului lor de guvernare, tratată fie brutal, fie ca sfintele moaşte de o bună parte a presei, dna Macovei a fost scoasă acum la atac, alături de câţiva lideri mai puţin expuşi, dnii Cristian Preda, Sebastian Lăzăroiu, Traian Radu Ungureanu, de ex., dar intelectualişti cu încă oarece credibilitate.
Politicieni de concepţie
Or astfel de politicieni sunt oameni de concepţie, nu de luptă, de aceea apariţiile lor în fruntea armatelor de activişti, vectori de influenţă, ofiţeri de presă produc efecte perverse, opuse aşteptărilor, răscolind scandaluri de imagine şi notorietate din care PDL a ieşit şi iese mereu în pierdere.
Astfel, acuzaţiile aduse guvernului Ponta că ar subjuga Justiţia şi ar instaura dictatura readuc în memorie mulţimea pancartelor de la demonstraţiile hibernale din Piaţa Universităţii în care dictator era preşedintele Traian Băsescu, el trăgea sforile în Justiţie, de fapt acuza principală a acestuia în ultimii ani. Vizibil îndurerată de derapajele noului guvern, Monica Macovei n-a scos o vorbă la derapaje moral constituţionale mult mai grave ale susnumitului.
Uninominal, dragostea mea
Grupul intelectualist a fost scos subit la luptă contra uninominalului majoritar într-un singur tur, dar până mai ieri vitupera împotriva USL, care, chipurile, se împotrivea unui astfel de sistem de vot. Se uită că primise aprobarea la referendumul din 2009, împreună cu cifra de 300 de parlamentari. Activiştii dlor Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu, cât au fost la Putere, nu voiau nicidecum să-şi asume cifra respectivă, acum, când au pierdut guvernarea, le-ar conveni. Când au fost cinstiţi?
Monica Macovei condamnă plagiatul dlor Ioan Mang, Corina Dumitrescu etc., dar nu suflă o vorbă despre lucrarea de doctorat a procurorului general Laura Codruţa Kovesi, aflată într-un loc unde până şi un fir de praf pe dosar e cât casa. Cum se explică dubla măsură?
Unde sunt principiile?
Cică Adrian Năstase cere amânări, primul ministru Ponta e „instrument” murdar, Titus Corlăţean, actualul ministru al Justiţiei e şi el tot „instrument”, al lui Năstase şi al Rodicăi Stănoiu, Constantin e scula lui Felix Varanul Voiculescu, dar Traian Băsescu ce a făcut cu dosarele „Flota” şi Mihăileanu? Monica Iacob Ridzi, Pasat, Apostu, Botiş şi atâţia alţii din curtea proprie de ce nu beneficiază de aceeaşi atenţie?
În mass-media n-a apărut nicio luare de poziţie a respectivilor justiţiari împotriva propriilor inculpaţi şi infractori dovediţi. Ba chiar s-au făcut luntre şi punte ca procurorii de caz să nu-i poată cerceta, nici barem să le desigileze calculatoarele. Ceea ce nu se uită.
E adevărat, ca oameni politici, atât fostul ministru al Justiţiei cât şi actualul au participat la campanii electorale, dar cu ce este mai condamnabilă prezenţa dlui Corlăţean la Piteşti decât agitaţia Monicăi Macovei pe alte scene din campanii la fel de electorale? Sau acolo a fost să apere Justiţia de duşmani, să scoată la iveală conflicte de interese, contracte cu statul ale…
Procurorii şi suveranitatea
Nu înţeleg şi pace de ce numirile şefilor la Procuratură nu e bine să fie la CSM, ICCJ, la Parlament, ci la preşedinte. De când preşedintele trebuie să răspundă de activitatea procurorilor şi nu înşişi procurorii? Ce democraţie e asta? Răspunde preşedintele în subsidiar când îi greşesc numiţii, sau e vorba de a păstra la nesfârşit rapoartele feudale între senior şi supuşi?
O altă chestiune care mă lezează ca român este suveranitatea naţională: tocmai un fost ministru al Justiţiei congratulează atitudinea ambasadorului SUA, Mark Gitenstein, care face recomandări Parlamentului, CSM şi dlui Băsescu pe cine să pună la DNA şi la Procuratura Generală. Nu cred că mai are vreun precedent pe mapamond decât poate în perioada tulbure a confruntărilor dintre imperialismul american şi expansiunea sovietelor.
Câte procente pierde PDL prin asemenea manevre?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 