Așteptați încă din timpul revoluției să răspundă la chemarea proaspăt emanatului Ion Iliescu, „oamenii de bine” s-au ținut totuși departe de vâlvătaia politicianistă nu numai a acelor zile, dar stau și astăzi la fel de departe. Însă definiția lui Ion Iliescu nu coincide cu a subsemnatului: „primul președinte democratic” îi considera oameni de bine pe toți cei ce erau de acord cu el însuși și cu FSN, așa că doar în vorbe îi considera cetățeni „care vor binele României”, vor democrație și bune practici guvernamental-politice.
Numai că pe vremea aceea politica nu făcea casă bună cu adevărul, nici neapărat cu binele României, ci mai ales cu binele conducătorului, al tătucului, iar astăzi lucrurile sunt tot pe acolo, de nu cumva mai jos. Socot că vina aparține tocmai oamenilor de bine care nu au vrut să se amestece în „troaca politică” de frică să nu-i mănânce porcii. Explicația și proverbul nu-mi aparțin… Dacă s-ar fi uitat mai bine, ar fi văzut că porcii (din proverb, n.a.) se mănâncă între ei.
Dar cine sunt sau ce ar trebui să fie „oamenii de bine”? Ca și la francezi, englezi, nemți, italieni…, stâlpi ai societății, conștienți că trebuie să se bată pentru patria lor, cetățeni integri moral, modele de hărnicie și bună cuviință, în stare să învingă propriile greutăți și ale altora, oameni rezervați care pricep cursul vremii și au învățat pe bune la școli înalte ori au învățat ei înșiși. Pot fi stâlpi ai societății și țăranii, muncitorii, fermierii, mecanicii…? De ce nu? Unde sunt acum acești oameni serioși, intelectuali, ingineri, filosofi, doctori, artiști… de care România nu a dus niciodată lipsă? De ce evită să se implice în destinul patriei lor și al semenilor?
Nu se implică din pricina ipocriziei politicienilor: apelul lui Ion Iliescu a fost unul pur formal, de ochii lumii, fiindcă realmente el și ai lui se considerau ultrasuficienți, nemaiavând nevoie de alții decât ca aplaudaci și votanți. Or aplaudaci în rândul stâlpilor societății, al cetățenilor integri moral, al intelectualilor adevărați… nu există. E vorba de onoare, de cinste, de ținută morală, adică de coloană vertebrală. E clar că tovarășii de drum ai politicienilor nu le-au putut suplini rolul stâlpilor societății căci servilismul, oportunismul, dorința de căpătuire, a lor și a familiei, nu le-au permis să-i tragă de mânecă și să-i trezească la realitate.
Iar realitatea e de plâns: îndată se împlinesc 30 de ani de la revoluție, iar cetățenii consideră că politicienii nu le-au îndeplinit idealurile lor de libertate și bunăstare, că diriguitorii nu și-au făcut datoria. Că în loc să se concentreze pe agenda publică, au avut grijă mai ales de ei înșiși. Apariția unei clase de îmbogățiți din politică și mai ales din corupție la nivel înalt o dovedește.
Veți spune, însă, că oamenii de bine au început să fie ceva mai activi și insistă să-și spună cuvântul. O fac prin vot și ieșire în stradă, dar mai puțin prin implicare politică alături de semenii lor, membri de partid. De ce îi socotim pe protestatari oameni de bine? Fiindcă vor ca drepturile lor constituționale să fie respectate: să nu fie furați, hoții și corupții să fie pedepsiți, nu salvați de imunități și instituții, legea să fie egală pentru toți, să aibă dreptul de a-și spune opinia și, mai cu seamă, să se țină cont de opinia lor, vor oameni politici responsabili și guvernanți corecți. Căci din nou marea masă cârtește pe la colțuri la fel ca înainte de 1989. Numai că prin ieșirea în stradă, prin vot și prin înjurături între prieteni nu s-a realizat mare lucru, ba pe deasupra protestatarii au fost ciomăgiți și gazați pe 10august anul trecut.
De unde vin nemulțumirile? În fond, în acești ani ne putem mândri cu câteva realizări notabile: intrarea în NATO, admiterea în UE, libera circulație în Europa, dar cetățenii vor mai mult: vor educație performantă, vor servicii medicale de calitate, vor ca oamenii merituoși să le stea în frunte, nu incompetenții, iar parcursul european al României să fie susținut cu adevărat. Oamenii de bine s-au săturat de dictatori mai mici ori mai mari și de hoți, sforari și mincinoși. Vor altceva și gata.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 