Tehnica înfricoşării, a înspăimântării ori a îngrozirii unei comunităţi e veche de când lumea. La început s-a folosit în scop religios: „teme-te de iad, vine judecata de apoi”. În Bizanţ, mişcările religioase au făcut pasul spre organizaţii partinice şi au uzat de diverse spaime pentru a aduna adepţi şi aderenţi. Cam în acest stadiu se află şi actuala Opoziţie românească.
Nu se întâmplă numai în România: un eşec răsunător are pe plan mondial şi fenomenul încălzirii globale, încălzire care nu se mai produce. Din contra, savanţii încep să vorbească de o nouă eră a glaciaţiunii. Din înspăimântarea populaţiilor şi mai ales a guvernelor, multe universităţi asiatice, câteva zeci de institute de cercetare şi destule firme au făcut şi încă fac bani frumoşi.
Guvernarea prin frică
În România s-a descoperit demult rolul fricii şi al îngrozirii, metodă folosită adesea cu rol de catalizator în încercarea de a crea un nou mainstream politic sau de a revigora un partid pe cale de extincţie. Mai ales că ea a fost practicată cu mare eficienţă de către profesioniştii securităţii şi activiştii PCR: dacă dispare Ceauşescu, pun ruşii mâna pe România şi ne iau grâul şi carnea; dacă renunţăm la comunism, ajungem la mâna imperialiştilor americani; dacă vine regele, ne ia pământurile şi casele, iar noi rămânem slugi la boieri ori suntem exploataţi iarăşi de patroni şi capitalul străin…
După revoluţie, prin astfel de tehnici manipulatorii, FSN a obţinut majorităţi semnificative în 1990 şi 1992, ca apoi înfricoşarea publică să intre într-un con de umbră. Între timp s-au prevenit cetăţenii asupra unor pericole reale, însă vigilenţa binevoitorilor nu a adus cine ştie ce plus-puncte partidelor. Dar, fiind extrem de grăbite să recâştige încrederea electoratului, au trecut la exagerări, înspăimântări şi îngroziri cu scopul de a-i întoarce pe români la vechea matcă politică. Speranţele deocamdată sunt firave, dar cu timpul, cine ştie, s-ar putea să reuşească.
Groaza de viitor
Aşa că, după ce căderea guvernelor PDL devenise iminentă, s-a declanşat un ansamblu întreg de ameninţări şi spaime, bine susţinut de mass-media aferente: Ponta şi Antonescu ne vând ţara ruşilor, spaima asta fiind reactualizată mereu din 1828 încoace, se va prăbuşi nivelul de trai, scumpirile se vor ţine lanţ, nu va avea cine să ne plătească salariile şi pensiile, leul deja a luat-o la vale, nu vor mai veni investitorii, iar România va fi dată afară din UE şi NATO…
Fiind complet lipsite de credibilitate, căci de unele s-a făcut abuz, ameninţările şi spaimele nu s-au potrivit deloc cu contextul politic al alegerilor locale din iunie şi al alegerilor parlamentare din decembrie, ceea ce a dus la catastrofa ARD, sub 16% din sufragii.
Te-ai fi aşteptat ca după degringolada din alegeri strategii de imagine ai partidului să schimbe foaia. N-au schimbat-o. Din contra. Văzând că noii guvernanţi nu sunt dotaţi cu atâta tupeu şi aroganţă precum înaintaşii lor, li s-au căutat slăbiciuni cu care să sperie lumea: Ponta e plagiator, habar n-are să conducă ţara, nu poţi să dai ţara pe mâna unor ageamii, ca şi cum Boc şi Udrea ar fi învăţat la Cambridge să fie mari conducători şi experţi în buna guvernare, miniştrii USL sunt slabi, n-au condus în viaţa lor o firmă, o instituţie şi apoi, ce vor liberalii nu vor social-democraţii, se sparge coaliţia de mâine, de poimâine, de luna viitoare, Băsescu le va pune contre, o să vadă ei…
Viitorul nu merită pregătit?
Dacă în copilăria democraţiei îngrozirile au dat oarece rezultate, asta a fost pentru că mai aveau ceva legături cu realitatea. Cât despre înfricoşările actuale, datele economice le contrazic: leul nu s-a făcut zob în faţa euro, ci se întăreşte, salariile n-au scăzut, ci au revenit la cât au fost, pe hârtie, evident, că nici inflaţia n-a stat; n-am vândut cine ştie ce ruşilor, dar ne-ar plăcea grozav să cumpere vechile ctitorii, să investească în România…
Nu mai bine profesioniştii cu spaimele şi groaza ar cultiva încrederea în viitor, apucându-se de încropit proiecte şi programe pentru modernizarea României? Nu de alta, dar poate i-am putea ţine cândva pe urmaşi acasă…
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 