În orice ţară democratică şi civilizată există presă de Opoziţie, de obicei mai dezvoltată, şi presă obedientă Puterii, mai slabă. La noi, fiind o confuzie abil întreţinută între Putere şi Opoziţie, e invers.
România nu este singura ţară din UE în care sunt campanii de presă mai curate ori mai murdare, dar totuşi campanii. Unele deosebit de „rodnice” au avut şi au loc chiar în Occidentul hiperdezvoltat: în celebra Franţă pe care ne-o luăm mereu de model, Dominique Strauss-Kahn a fost scos din cursa pentru prezidenţiale la fel cum este aproape linşat mediatic fostul preşedinte François Sarkozy. În Italia, arhicunoscutul Berlusconi, în Ungaria, Viktor Orban, iar galeria poate continua mult şi bine. De aşa ceva a avut parte până şi nu mai puţin celebrul actor, Gérard Depardieu, când şi-a manifestat intenţia de a deveni cetăţean al Rusiei lui Putin. Ca şi tenismanul nostru, Ilie Năstase.
De ce România?
Înainte de a trage de urechi presa din România, nu era rău dacă EurActiv (European Union Information Website) şi alte surse încă nedivulgate ale informaţiilor din raport priveau în democraţiile apusene şi le puneau la punct pentru campaniile de mai sus şi altele. Vă asigur că o astfel de punere la punct ar fi ras-o din prim-planul mediatic, iar CE ar fi trecut printr-o furtună ale cărei consecinţe ar fi fost greu de anticipat.
Raportul UE însă trage de urechi presa din România fiindcă ştie că reacţia jurnaliştilor nu va fi sau va fi palidă, înăbuşită apoi în tăcere şi băşcălie de către corul de miştocari de serviciu. Deja ne-am obişnuit cu aşa ceva. De, presă demnă de locul al 42-lea, într-o companie „selectă”, după Papua Noua Guinee, dar înainte de Niger.
Şi acum, la subiect
Da. Fără înconjur, au fost campanii de presă împotriva unor judecători CCR, CSM, a unor doamne şi domni din fruntea ANI, CNA, CNSAS, a dlui Băsescu şi a grupului său de adoratori şi sprijinitori. Din păcate, raportul MCV pe Justiţie nu merge şi în cealaltă parte, cum susţin nu numai europarlamentarii USL. De ce? Vom afla atunci când comisia care a întocmit raportul ne va spune.
E deontologic şi profesional? Fireşte că nu. Pentru că au fost şi alte campanii de presă, unele mai vechi, altele recente, de care nu se vorbeşte deloc în niciun raport, dar care şi-au atins „ţinta”: Norica Neculai, cu celebra „mapă profesională”, „tânărul mafiot obraznic”, Tudor Chiuariu, ambii scoşi din cărţi de la ministerul Justiţiei…
Campaniile continuă
Nu numai justiţia a fost vitregită: Decebal Traian Remeş, fost ministru al Agriculturii, Varujan Vosganian, înlăturat de la portofoliul de comisar european cu acuze comice de spionaj… Ce s-a confirmat din mulţimea de acuzaţii? Mai nimic, dar au fost cu toţii desfiguraţi, iar unii terminaţi politic.
Se desfăşoară şi acum sub ochii noştri, dar şi a înalţilor comisari UE, campanii de discreditare de o virulenţă şi o mizerie imposibil de reprodus în cuvinte împotriva preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, virtual candidat la preşedinţie, a celui mai titrat universitar român, Andrei Marga, şeful ICR… Şi am putea continua pe zeci de pagini.
În urma publicării raportului MCV şi a rectificării sale, o anumită parte a presei vorbeşte de o victorie indubitabilă a CE şi a domnului Băsescu. De acord. Cu rugămintea să ni se spună împotriva cui a fost această victorie.
Cine suportă consecinţele?
Pentru UE, cu siguranţă victoria e cu dus-întors: barometrul eurooptimismului s-a prăbuşit în România după intervenţia din vara lui 2012, aşa cum s-a prăbuşit în Irlanda după ultimul referendum. Aceeaşi atitudine eurosceptică se întăreşte în majoritatea ţărilor UE, iar politicile comunitare vor fi tot mai greu de conceput şi pus în operă. Încă nu s-au calculat consecinţele unei eventuale retrageri a Regatului Unit din organismele europene.
Cât despre preşedintele Băsescu, victoria sa va fi una à la Pyrrhus: perceput de către Executiv, de către majoritatea parlamentară şi de către cealaltă parte a presei că se află la originea severelor critici, credibilitatea acţiunilor Domniei Sale încă va mai scădea, iar tratatul de coabitare va rămâne literă moartă, dacă nu cumva lucrul acesta s-a şi întâmplat.
Cu ce va ajuta raportul România? Cu speranţa că intercondiţionările, perspectiva şi reformele Justiţiei vor preocupa realmente Parlamentul, Guvernul şi Justiţia însăşi. Cât despre presă şi campanii mediatice, rămâne cum s-a stabilit.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 