… La degringoladă politică și administrativă. În fond, situația exploatării aurului la Roșia Montană și a gazelor de șist ține de încrederea cetățenilor în autoritățile statului. După ce s-au fript cu binefacerile capitalismului de cumetrie, va fi tot mai greu pentru politicieni și partide să le obțină acceptul pentru a-și pune în operă programele de dezvoltare economică și de reforme sociale. Nimeni nu s-a gândit că vom ajunge aici.
Pentru că, într-o țară în care bătălia politică a devenit scop în sine, nimeni nu răspunde de necazurile tot mai mari care se abat asupra cetățenilor. Cât de orb să fii să nu vezi realitatea dură a acestor aproape 24 ani de proastă guvernare? Te întorci cu avionul acasă și, odată cu trecerea graniței maghiare, dispar pădurile și lanurile colorate iar în fața ochilor se întind mii de hectare părăginite, nori de praf, munți golași, sate și orașe pipernicite, rămase noaptea în beznă. Seamănă a spațiu pustiu, selenar.
Îmbogățiții de război
Aproape tot ce a constituit cândva averea comună a fost vândut sau jefuit. Mărețele ctitorii ceaușiste au dispărut, iar din moloz s-a recuperat fierul vechi. La polonezi, maghiari, cehi, nemți, vechile clădiri au preluat din mers noile afaceri, de aceea nivelul lor de trai ne e de câteva ori superior. La noi, n-a mai rămas piatră peste piatră. Pământul a fost luat cu japca, îmbogățindu-i pe samsarii de terenuri și pe dezvoltatorii imobiliari. Mereu justițiarii s-au făcut că nu văd. Mereu Legislativul a avut alte priorități.
Acum a sosit vremea marilor proiecte, de reindustrializare, de exploatare a resurselor, de autostrăzi…, dar populația nu mai crede că va avea oarece beneficii de pe urma acestora, ori din bogățiile subsolului românesc. I-a pierit încrederea în posibilitățile statului de a-i ține în frâu pe afaceriști, fie români, fie străini. Iar fără încredere nimic nu va fi posibil.
Unii abonați la câștig, cei mulți cu paguba
Tot neîncrederea este aceea care a stopat procesele de privatizare la Oltchim, CFR Marfă…, de astă dată, pe lângă bănuielile presei și ale lucrătorilor, adăugându-se și cele ale Opoziției. Așa că vor fi reluate. Alți bani, altă tevatură.
S-a ajuns aici compromițând regula de bază a capitalismului de pretutindeni, că o afacere bună este doar aceea din care toate părțile implicate au de câștigat. Până acum au câștigat numai unii, în dispreț față de majoritatea tăcută. Cei mulți, perdanții, sărăcenii, prostimea, cum se mai aude pe ici pe acolo, se pare că nu mai vor nici privatizare, nici exploatarea resurselor, de aceea reprezentanții lor protestează. Cam târziu. Tortul s-a împărțit demult.
Un stat slab
Cu această ocazie, au descoperit șmecheriile aleșilor: au cumpărat terenuri exact pe unde vor trece autostrăzile, costul acestora devenind exorbitant. Iar țara plătește. La fel și la exploatările aurifere sau ale gazelor de șist. Căci în românește bogăția rimează încă bine cu șmecheria și hoția. Și apoi, la noi nu e ca în America, aici ești proprietar doar pe suprafață, nu și pe subsol, caz în care o parte de hoție ar fi fost exclusă.
Neîncrederea în posibilitățile statului de a fi un bun administrator vine și din felul cum funcționarii își fac datoria. Cât timp salariații și pensionarii, micii proprietari de pământ, micii întreprinzători locali își plătesc cinstit și regulat dările la stat iar marii contribuabili îngroașă rândurile evazioniștilor nu poate fi vorba de bună guvernare, nici de încredere în dregători.
Poate nu e totul pierdut
Din fericire, mai există un dram de bună credință, mai există un filon popular destul de puternic al celor ce speră că lucrurile pot fi schimbate. Ei bine, filonul acesta a reușit pe parcursul anului trecut să schimbe o guvernare nereprezentativă și neputincioasă, cu toate încercările de discreditare a protestatarilor. Mai țineți minte sloganul scornit de manipulatori de profesie: USL – PDL/ Aceeași mizerie?
Ceva asemănător se întâmplă și azi la protestele din stradă și la cele din satele lovite de blestemul gazelor de șist. O serie de veleitari politici și aventurieri, o mulțime de pescuitori în ape tulburi vor să le deturneze în scopuri electorale, să le canalizeze spre lansarea unei mișcări politice noi, a unui nou lider politic care să câștige prin manipulare viitoarele alegeri. Ceea ce face ca sentimentul de neîncredere să crească.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 