Că intrarea în UE nu a fost opţiunea poporenilor, ci dorinţa unei elite cultural-economice ne e ruşine s-o recunoaştem. Aşteptările populaţiei erau legate mai degrabă de o creştere imediată a nivelului de trai, nu de libertăţi, democraţie, stat de drept. Acum, se vede clar că euroalegerile au doar miză internă, căci înşişi liderii de partide nu reuşesc să se mobilizeze, darmite să-şi motiveze candidaţii spre un discurs european, contemporan. Alegătorii, societatea civilă, atâta câtă e, n-au iniţiative, doleanţe, proiecte pentru spaţiul continental. Doar vorbărie. Ne vedem de ţarcul nostru. Depunerea candidaturilor s-a încheiat, urmează lansarea, dar n-am aflat încă nimic despre marile teme ale politicii comune, despre opţiunile, competenţele, expertizele lor necesare PE.
Prin ziare şi emisiuni TV au răzbătut totuşi câteva propuneri ale concurenţilor: buget mai mare pentru România, eliminarea barierelor în circulaţia forţei de muncă, dezvoltarea reţelei de drumuri către Est, solidarizarea cu proiectele occidentale de interzicere a paradisurilor fiscale, titluri frecvente prin ziare serioase, numai că nimeni nu spune prin ce mijloace se vor realiza majorităţile de susţinere în plen. Cu excepţia europarlamentarilor din prezenţa legislatură care au confirmat, Severin, Weber, Văleanu etc., candidaţii actuali nu par a avea nici pregătirea, nici ambiţia, pasiunea parlamentarismului de anvergură.
În plus, ni se vântură o vetustă atitudine retrograd-umilitoare, anume de a marşa cu cerutul la înalta poartă după ajutor, fonduri pentru cultură, tineret, turism etc. Cică le vor pune în operă ei înşişi, fără a lua în considerare solidaritatea, măcar de opinie, a grupului de aleşi români. Rivalităţi ireconciliabile de eşichier.
Aşadar pentru a reuşi la euroaalegeri, examenul se va da ca şi până acum în şerpăria maidanului politic dâmboviţean: care pe care acuză, batjocoreşte mai vârtos, ai noştri sunt deştepţi, cinstiţi şi frumoşi, iar ai lor, proşti, corupţi şi urâţi, noi vom face totul, ei vor merge la Strasbourg doar la shopping, ai noştri au diplome grele, competenţe, cursuri moderne de o zi, o săptămână, o lună în centre universitare de răsunet, iar ceilalţi nu sunt nici de-o ceapă degerată. Nimic nou. Absenteismul va fi pe măsură.
În Apus se duce o campanie bine direcţionată la care iau parte cele mai înalte competenţe mondiale în vederea aşezării finanţelor şi a economiei pe baze normate, o alta şi mai vizibilă mediatic pentru modernizarea şi actualizarea diferitelor trepte, forme de învăţământ, inclusiv de masă, iar la noi discuţia s-a cantonat în sfere gregar-balcanizate legate de pofta şi ciolanul puterii, de obstinata idee de a ieşi din criză altfel decât ţările în situaţie asemănătoare, de ignobila voinţă de a pune genunchiul pe grumazul micului întreprinzător şi al amploiatului majoritar, dar sărac. Actul politic a coborât în noroiul uliţelor după voturi lângă grătare încinse ori oieri în sâmbră, iar discursul a ajuns o excreţie glandulară joasă, preamărind sângele din instalaţie şi, mai nou, sp. cojones – copiat de la Hemingway, 1932, în caz că vocabula românească nu dă de-a dreptul. Tinerele speranţe au deprins rapid alături de politicieni hâiţi tehnica de a şoca porcos electoratul, dacă vor să rămână în cărţi la urne. Nici vorbă de îndrăzneala de a ne croi viitorul, ori sete de europenizare a celor trei puteri, deşi în cursă au intrat câteva personalităţi respectabile din zona mediilor. Însă, prinzând un loc eligibil pe listă, se supun până la punct şi virgulă preţioaselor indicaţii ale PR-ştilor obamici plătiţi cu bani grei.
Au mucegăit până şi sloganele. Salvatorii de neam şi ţară s-au cam blegit, nu mai aduc voturi. Locomotivelor electorale le-au ruginit balamalele, nici un RK pe bani mulţi nemaifiind în stare să le repună în tracţiune, iar „spaima hoţilor” şi „puşcăria vă mănâncă” nu-i mai sperie nici pe găinari, darmite pe interlopii crescuţi ca Făt-Frumos sub aripa ocrotitoare a poliţiei, a justiţiei, a politicului. În plus, de atâta ofensivă împotriva corupţiei, şoselele cu hurducături şi hotroape s-au umplut de Bentley, Jaguar, Lamborghini…, toate luate pe bani munciţi zi şi noapte prin cluburi, baruri şi discoteci. Căci criza e pentru prostime.
Noi ne închipuiam că pe politicieni îi mână în luptă convingeri măreţe, interesul general, sentimente înălţătoare legate de ţară şi neam. Când acolo, descoperim că de fapt miza parlamentarismului european e tochitura sufragiului prezidenţial de care ni s-a acrit deja înainte de a începe, iar, în rest, constă nu doar într-o leafă de peste 1300 de euro, ci mai cu seamă în grasele diurne care depăşesc 15.000 lunar. Or pentru banii ăştia era cazul să-şi pună fruntea la treabă.
Dacă aşa stau lucrurile în politică, în spaţiul public continuă mascarada… Nici vorbă de priorităţi europene: prostul gust, atitudinea cinic-băşcălioasă, arestările în direct – capitolul stăpâni de jucători, arbitri şi cluburi, petrecerea de Paşti cu popi şi cameramani pe post de lăutari. Ca pe vremea mult hulitului, Măriile Lor îşi petrec pe banii contribuabilului amărât de criză, cu elicoptere, cu limuzine de stat ca acelea, cu servitori scrofuloşi la datorie, curteni, sindrofii, Bregovici, ouă uriaşe cu colan(t) ţipător de ţoape & kitsch, mulţimi de gură-cască nerăbdătoare să le pice ceva de pomană, aceasta e atmosfera de partid şi de stat preferată de noii Mesia ai carpato-danubiano-ponticilor. Căci Măriile Lor îşi privesc în oglinda sondajelor chipul cioplit pe bănuţul văduvei şi al sărmanului, iar fiorul lăuntric al Învierii mai dăinuie doar în casa omului simplu şi harnic, cu frică de Dumnezeu. Prăpastia între ei şi sărăceni, vestitoare de convulsii sociale, nu o trecem cu reforma duhnind a mititei şi bere.
Ca de fiecare dată, continuarea e mai grea decât începutul. După euforia (re)integrării în civilizata Europă, elanul ni s-a rebegit de tot.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 