Politica fricii

Frica e una din componentele de bază ale politicii regimurilor totalitare, iar genul acesta de fapte polițienești generatoare de frică, panică și teroare statul român l-a experimentat pe pielea cetățenilor imediat după venirea bolșevicilor la putere în 1945 și l-a continuat și după revoluția din 1989: protestatarii, demonstranții au fost bătuți cu bestialitate și chiar uciși la mineriade, au fost arestați cu miile și forțați să înțeleagă că a protesta împotriva regimului Iliescu îi poate costa însăși viața. Oficial, se perora zi și noapte că avem democrație originală și libertăți mai multe ca oriunde, dar în practică n-aveam nici măcar dreptul la opinii critice. Din nenorocire, provocările, manipulările mineriadelor s-au repetat pe 10 august, efectele fiind cam aceleași.
A se reține că orice manifestație, protest, orice moțiune parlamentară împotriva puterii politice de stânga(?) au fost catalogate ca încercări de lovitură de stat sau chiar lovituri de stat, acuzații menite să înspăimânte, să îngrozească pe toată lumea. Nu a fost protest împotriva FSN, PDSR, PSD… să nu apară și acuzațiile de puci, de încercare de preluare nelegitimă a puterii, de schimbare prin forță a rezultatului ultimelor alegeri… Nu cred că există formațiune politică mai lașă, iar acest sentiment izvorăște din lipsa de legitimitate a puterii politice. Cum și-a pierdut legitimitatea partidul lui Iliescu-Dragnea?
Acum, pe 10 august, a venit rândul diasporei să primească o lecție aspră: prea se năpustea asupra comandantului suprem, a incompetenței guvernamentale și milita cu prea multă agresivitate împotriva penalilor din funcții publice. Iar această lecție cu gaze, bătaie și tunuri de apă înseamnă: Cine face ca voi ca voi va păți! N-aveți ce căuta în România lui Dragnea. România e afacerea noastră! Să vă piară cheful de a vă răzvrăti împotriva noastră! Se subînțelege că nici ceilalți protestatari nu trebuie să uite cine e stăpânul, cine hotărăște ce e bine și ce e rău pentru supuși.i
Data de 10 august va rămâne vinerea neagră în istoria PSD pentru care s-ar putea să-și schimbe din nou denumirea, sigla, nu și părul, altfel la viitoarele scrutine ar putea reedita soarta PNȚCD. Pentru a se salva din această adevărată nenorocire mediatică internă și internațională, Dragnea Liviu caută țapi ispășitori, încercând să arunce toată vina asupra președintelui Iohannis și a diasporei. Se înțelege că, în loc să treacă urgent la negocieri de pace cu opoziția străzii și să salveze guvernarea, ei vor război până la capăt.
Analiștii fenomenului au observat că planul de mătrășire a mitingului diasporei a fost bine ticluit cu câteva zile înainte de către consilierii și subordonații săi. Nu degeaba am asistat la reluarea intempestivă a ideii de reformare a sistemului național de pensii și dublarea sumelor primite de cei cu pensii mici, dar după 2021, când la putere vor fi cu siguranță alte forțe politice. Știau ce urmează. E clar că strategia a fost bine chitită, iar pedepsirea diasporenilor pentru îndrăzneală le-a reușit cu vârf și îndesat, peste 450 de protestatari având nevoie de spitalizare și îngrijiri medicale din pricina violențelor.
Adevărat, poate să fi reușit înfricoșarea românilor de peste graniță, dar actuala majoritate de guvernământ va avea de gestionat consecințe grave care puteau fi ușor anticipate: pierderea încrederii în actul de guvernare și în majoritatea de guvernământ se va accentua, izolarea internă și internațională deja este evidentă. Liderilor însă nu le-a păsat fiindcă se bazează încă pe un bazin electoral mereu credincios, iar UE și NATO oricum nu le dădeau niciun credit. În plus, după asemenea tratamente aplicate miilor de cetățeni liberi și pașnici, actuala majoritate a ratat definitiv ridicarea MCV și admiterea în spațiul Schengen.
Iar suspiciunile asupra guvernului actualei majorități de guvernământ vor crește: orice pas făcut de aici încolo va fi asimilat dictaturii și puterii personale a lui Dragnea Liviu. Orice intenție de rescriere a legilor penale va fi privită prin prisma dosarelor sale penale. Orice decizie a guvernului Dăncilă va fi suspectată de corupție. Iar la anul vin două rânduri de alegeri și, peste toate, președinția României la Consiliul European.

Petru Tomegea