Întrebarea din titlu vine în urma unei afirmații apărute în presa acelor zile: „Justiţia este singurul candidat în această campanie electorală a anului 2014” (CTP) și, prin Klaus Iohannis ajutat de Monica Macovei, pare s-o fi câștigat. De demonstrat.
Înțeleg bine că Justiția nu putea fi un candidat cu acte în regulă, înscris alături de cei 14 competitori, totuși activitatea ei în perioada respectivă a suflat cu tărie în pânzele lui Iohannis și Macovei. Doar ei își făcuseră un stindard din apărarea independenței celei de-a treia puteri în statul de drept. Chiar dacă anchetele justițiare desfășurate în timpul campaniei și-au urmat cursul firesc, așa cum trebuie să se întâmple în oricare societate democratică.
Rețelele gulerelor albe
Însă ceea ce au scos la iveală justițiarii atunci nu e menit deloc să mă liniștească: da, în România există rețele între politicieni și magistrați, ca dovadă, pe de o parte, înmulțirea procurorilor și a judecătorilor în conflict cu legea, iar pe de alta, continuarea cumpărării drepturilor litigioase de către bișnițari de terenuri și case împreună sau cu concursul unor funcționari corupți și, din păcate, al unor magistrați.
Ce sunt drepturile litigioase? Mii și mii de cetățeni nu și-au putut recupera nici după îndelungi procese în instanță terenurile și casele moștenite de la înaintași ori confiscate de regimul comunist. Singura lor șansă de a mai recupera ceva a fost să vândă drepturile asupra moștenirilor pe sume de nimic. De ce o lege a permis așa ceva este o altă întrebare descalificantă pentru Legislativul românesc.
Unde sunt cele 50 de miliarde?
Dacă până aici lucrurile au stat cumva la limita legii, mai departe a înflorit corupția. Justițiarii corupți și-au dat mâna cu samsarii și i-au făcut cum-necum proprietari pe respectivele terenuri și case sau le-au acordat despăgubiri de miliarde de euro, încasate preferențial de la ANRP, în timp ce alți adevărați proprietari așteaptă de ani buni sume de sute de ori mai mici.
Evident că sumele uriașe rezultate din astfel de acte de corupție îți îngheață sângele în vene, Monica Macovei apreciindu-le la peste 50 de miliarde de euro. Bani care ar trebui recuperați de la făptași și puși la dispoziția educației, a sănătății, a investițiilor. Că banii aceștia au luat drumul averilor ilicite și al conturilor offshore este o altă poveste. Una deloc de succes pentru organele de urmărire penală.
Ce poate face Klaus Iohannis?
Și totuși asta nu vrea să însemne că Justiția a câștigat campania electorală, în schimb puterea ei a devenit vizibilă, nu doar prin acțiunile DNA, cât prin adevăratul candidat, Klaus Iohannis. Or sprijinul explicit al viitorului președinte căruia i s-a raliat o bună parte a mass-media și a spectrului politic constituie adevăratul câștig al Justiției.
Însă luările sale de poziție mă înfioară: corupția e „principala problemă internă de siguranță națională…, principalul dușman al competiției libere și al promovării care are la bază meritocrația, generând o amplă frustrare și demobilizare a adevăraților profesioniști. Corupția ne afectează traiul de zi cu zi, fiind maladia care stopează investițiile străine, dezvoltarea civică, inițiativa și inovația. Corupția inhibă și intimidează, generând centre de putere și control paralele și ilegale, incompatibile cu democrația, iar pe termen lung conduce la regres, segregare socială și economică și, cel mai grav, la o răsturnare endemică a valorilor”.
O Justiție dezlegată la ochi
Oare până acum nu s-a știut? Este adevărat că se auzeau din când în când voci care susțineau același lucru, dar se dădea vina pe cei ce denigrează poporul român, cică dimensiunile corupției n-ar fi mai mari ca în statele cu democrații așezate. E adevărat că au fost condamnați și „pești mari”, însă apărătorii lor spuneau că este răzbunarea procurorilor lui Băsescu.
Dar hotărârea și curajul de a-și face ordine în curtea proprie prin arestarea șefei DIICOT Alina Bica și a altora tocmai asta înseamnă: Justiția a câștigat nu mandatul de președinte, ci dreptul de a fi o Putere constituțională în rând cu celelalte două, Legislativul și Executivul.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 