Pe cine vom alege în locul aleşilor?

Pe cine vom alege în locul aleşilor?

De 22 ani, periodic, schimbăm aleşii. Nu a contat aproape niciodată pe cine cu cine. Nici vorbă de meritocraţie, valoare intelectuală, competenţe. Important a fost să plece ai lor ca să vină ai noştri. Şi pentru că nu a contat, acum tragem ponoasele. Situaţia României şi a cetăţenilor ei, azi deloc de invidiat, nu s-a degradat de la sine, ci cu aportul unor incapabili, necinstiţi şi bolnavi aleşi de noi. Unii bolnavi de putere, cei mai mulţi de avere, mărire, fală şi destrăbălare trupească. Cele câteva excepţii confirmă regula.

Cum s-a ajuns atât de jos

O incursiune în trecut ne ajută să înţelegem: fără politicieni vizionari şi economişti în stare să impună modernizarea rapidă după revoluţie, am pierdut pieţele de desfacere din Est, Asia, America de Sud, Africa, îngropând cu o fudulie prostească destinul a 90% din industrie; neînţelegând nici măcar la nivelul lui Ceauşescu politicile de dezvoltare-modernizare a agriculturii, guvernanţi de două parale n-au găsit soluţii cinstite să asigure participarea proprietarilor de pământ la luarea deciziilor şi la împărţirea beneficiilor, au transformat lanurile în parcele individuale, producţiile au scăzut an de an, iar România, grânarul Europei, a ajuns dependentă de importuri.
Acestea au fost principalele lovituri date nivelului de trai, iar posibilitatea ajungerii din urmă a ţărilor europene civilizate e vorbă goală şi propagandă ticăloasă: fără industrie, agricultură şi învăţământ performante, fără justiţie independentă nu avem şanse să recuperăm niciodată absolut nimic. Din contră, deja se vede, decalajele se amplifică.

Candidaţi verificaţi şi transparenţă

Acum în spaţiul public îşi face loc o idee care trebuie salutată: USL doreşte ca selecţia candidaţilor să revină societăţii civile, iar aşteptările, speranţele cetăţenilor să primească girul încrederii acesteia ca abia apoi cei propuşi să fie asumaţi de partide. În condiţiile comasării alegerilor, e nevoie ca formaţiunile politice să aibă un număr impresionant de candidaţi de la început pentru fiecare tip de alegeri şi de circumscripţii, ceea ce va face ca viitorii demnitari să nu dispună de calităţile şi competenţele cerute.
Până acum, cei mai performanţi dintre nereuşiţii la alegerile locale concurau pentru un post de senator sau de deputat, iar selecţia parlamentarilor la nivel naţional beneficia de mult mai multe valori. De aceea localele şi generalele trebuiau separate.
Însă faptul că procesul de selecţie devine transparent va atrage după sine responsabilizarea, iar situaţiile când lideri de partid ori şefi de filiale îşi trădează votanţii să dispară definitiv. De asemenea, posibilitatea infiltrării unor ofiţeri sub acoperire, aventurieri, veleitari, escroci politici care să beneficieze de campania şi încrederea partidului, ca imediat după alegeri să o şteargă mojiceşte sub pulpana stăpânului ca până acum va fi mult diminuată.

Fără minciună nu se poate

Poate nu se va mai bate monedă calpă într-o campanie josnică de tipul: nu votaţi Opoziţia că ăştia sunt săraci, slabi şi vin la putere să se îngraşe, ci votaţi-ne pe noi. Ne-am ajuns, suntem bogaţi şi nu mai e nevoie să furăm.
Sau: ăştia n-au fost în stare să conducă un atelier, o echipă, o ceva acolo şi acum vor să conducă ţara. Nici să fure nu ştiu. Votaţi-ne pe noi, avem experienţă, ne pricepem. Or de experienţă şi priceperi la furat şi înşelat, la subtilizat conturi guvernamentale ar fi de preferat să se ocupe justiţiarii. Ceea ce n-au prea făcut-o, ca dovadă curbele de sacrificiu la care este supusă populaţia.

Putere te iubim/ Ori învingem, ori murim!

Până acum alegerile s-au câştigat pe principiul „promiteţi orice, voturi să iasă”, ceea ce a dus la promovarea ipocriţilor, a „actorilor” înnăscuţi, a mitarnicilor… Acum deviza partidelor din arcul guvernamental s-a adaptat: „aveţi bani, aveţi putere, aduceţi voturi!”. Nu interesează mijloacele. Nici Constituţia.
Evident, nici de astă dată strategiile de captare a încrederii nu vor avea la bază buna credinţă şi cunoaşterea, ci artificii de imagine şi notorietate, numai bune pentru o populaţie fără simţ civic. Creşterea analfabetismului şi sărăcia, nerespectarea legii, organizarea alegerilor în aşa fel ca un anume partid să le câştige vor ţine România captivă unei clici politice pentru multă vreme.

Petru Tomegea