Unui observator atent nu se poată să nu-i sară în ochi două evenimente la fel de curioase: zvonul manipulator lansat zilele trecute de DCNews referitor la candidatura lui Traian Băsescu pentru postul de secretar general NATO și întețirea atacurilor mediatice împotriva lui Crin Antonescu, a PNL și a USL într-o perioadă fără miză electorală.
Prima știre are ca scop domolirea, eventual stoparea atacurilor unor televiziuni, ziare și site-uri Net asupra PSD și a prim ministrului Victor Ponta din pricina umilințelor suportate cu stoicism după semnarea pactului de coabitare cu Traian Băsescu. A se mai aminti că pornirile împotriva coabitării deveniseră copleșitoare, așa că atacatorilor trebuia să li se ia cumva muniția. Deși președinția a negat printr-un comunicat sec că România ar fi depus vreo candidatură la NATO, diversiunea i-a servit și locatarului cotrocean pentru a-l menține în scaun și a-i motiva atitudinile recente – gând la gând cu voie bună.
Umilință după umilință
N-ar fi pentru prima dată după pierderea Puterii în 2004 când PSD procedează astfel, episodul participării la alcătuirea guvernului Boc în 2009 fiind la fel de umilitor: după ce realizează visul lui Băsescu de a avea o majoritate de peste 70%, negociatorii respectivului aranjament fiind aproximativ aceiași, a fost dat la o parte ca nefolositor. Din păcate, întotdeauna un compromis îl atrage pe altul…
În ceea ce privește întețirea atacurilor împotriva liberalilor, explicațiile sunt mai dificile: singuri și constanți contestatari ai președintelui repus în drepturi de CCR, prin vocea liderului Crin Antonescu liberalii au devenit o țintă de neocolit nu atât de către Opoziție, cât de mass-media favorabile președintelui. Dacă până la alegerile din 2012, liderii PDL, PP-DD, formatorii de opinii și activiștii lor de partid lansau atacuri după atacuri la adresa USL și a guvernului Ponta, acum săgețile pleacă doar de la membrii multelor fundații, mișcări de dreapta și de la susținătorii lor din presă.
Un război în toată regula
A se mai observa că, periodic, se anunță noi combatanți și noi fronturi: anul a debutat cu încropirea unei alianțe de dreapta cu aceleași simboluri ca vechea alianță DA (2004) între PNȚCD-ul lui Aurelian Pavelescu și Forța Civică a lui Mihai-Răzvan Ungureanu, luna următoare s-a năpustit în spațiul mediatic fundația Mișcarea Populară, întemeiată de consilierii prezidențiali Cristian Diaconescu și Sebastian Lăzăroiu, evident cam cu aceiași participanți, iar în aprilie s-a încropit fundația România Liberală a lui Andrei Chiliman și a altor disidenți liberali. Și de data aceasta, amatorii au fost aceiași, plus Sever Voinescu și alți pedeliști care nu îndrăznesc a-și oficializa disidența.
În tot acest război, se simte lipsa de reacție a PDL, fie uitând că e în opoziție, fie convenindu-i că spațiul public are alte ținte, nu interesează care, numai să scape din colimatorul presei în care intrase după Convenția Națională. Din păcate, ieșind din câmpul vizual al mediilor, se va adânci impresia de noncombat ca partid de opoziție, iar revirimentul în sondaje nu se va produce degrabă.
Muniții și strategii
Armele folosite în această confruntare sunt deocamdată vocale și grafice, aparținând mediilor mai sus menționate și liderilor așa-numitelor organizații politice de dreapta apărute tocmai în acest scop. Cât despre strategii și muniție, acestea sunt în „buna” tradiție a politicii românești: minciuna (ascultarea față de Vocea Rusiei și Voiculescu), limbajul de batjocură și poreclele de grotă, manipularea Crin dictator, tiran, autarhic, antieuropean, amplificarea știrilor legate de criză și creșterea prețurilor specifice fiecărei primăveri.
Nu lipsesc procese de intenție: Crin își va distruge cu bună știință, își va sacrifica partidul, tocmai partidul istoric al mândrilor Brătieni, pentru pofta sa de a ajunge cu orice preț președinte. Tocmai de aceea s-a pus slugă la comuniștii din PSD, fără de care pofta sa nu se poate realiza.
Trădare, trădare…
Și ca să vezi baftă pe dușmani, tocmai acum PSD urcă în sondaje, iar PNL scade, tocmai acum a devenit Ponta adevăratul prezidențiabil, iar bietul Crin se zbate ca peștele pe uscat…
Așa se face politică în România, de la ultimul activist de partid, până la marii noștri învățați și filosofi care apar regulat în mass-media. Iată de ce, ca alegător fără speranță, îți vine să le lași pe toate baltă ți să te duci unde vezi cu ochii.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 