Uneori Traian Băsescu devine patetic, uită de bătălia politică fără sfârșit la care s-a angajat și lasă frâu liber propriilor sentimente. Iar atunci sentimentele nu mai țin seama de hachițele politicii. Dar să descoperi abia după două mandate prezidențiale și nu știu câte de ministru că România are imagine proastă în Europa și în lume miroase fie a neglijență politică, fie a greșeală de neiertat.
Cu atât mai mult cu cât una din temele preferate ale câtorva consilieri de la Cotroceni, actuali sau foști, recte Andrei Pleșu, Cristian Diaconescu… este tocmai aceea în discuție. Dacă mai adăugăm că nu e zi ca presa românească să nu lăcrimeze abundent pe astfel de spaime colective și forme mentale, înțelegem într-o altă lumină gestul președintelui.
Teoria ca teoria, dar…
O primă observație: dl Băsescu e tare la teorie. Susținerile referitoare la imaginea României sunt de data asta corecte, iar aprecierile la adresa frumuseților patriei și a calităților poporului român coincid cu ale lui Alecu Russo din „Cântarea României” (1850). Cu adevărat, astăzi, ne stricăm singuri imaginea, unii acasă, alții peste hotare. Da, așa e: nu respectăm un set minim de reguli interne, adică legile, Constituția, uităm repede angajamentele, nu ținem cont de interesul național, nu luăm în seamă instituțiile statului, criticăm abraș Justiția, mai ales DNA.
Numai că, deși își asumă prin pluralul „noi înșine” apartenența la acest popor, reproșurile sunt adresate la modul general „românilor”, propria persoană ieșind din ecuația învinovățirii. Or tocmai lucrul acesta răstoarnă eșafodajul prezidențial: pentru că, mai cu seamă de când a fost ales președinte, în spațiul public au apărut acuzații dintre cele mai grave asupra încălcării repetate a Constituției și a altor legi, a cutumelor în comportamentul onorabil al politicienilor, iar pentru unele dintre ele a și fost suspendat de două ori de către Parlament. E vreuna dintre aceste acuzații mai puțin nocivă pentru imaginea României în lume? În condițiile în care în orice democrație cel mai puternic om în stat trebuie să fie un model pentru toți ceilalți?
Președinte sau judecător?
Paradoxal, chiar în discursurile sale, nu doar despre imaginea României, se strecoară calificativul de „infractor” atribuit de mai multe ori unor cetățeni încă necondamnați definitiv de vreo instanță. Să deducem că președintelui îi revine dreptul de a stabili cu de la sine putere cine e infractor și cine nu după cum este sau nu aplaudat?
Da. „România este percepută mai rău decât este ea în realitate”, dar să nu uităm că și Traian Băsescu și-a adus contribuția la aceasta. Firește, toată suflarea trebuie să respecte Justiția, inclusiv DNA. Dar Justiția, inclusiv Procuratura, nu constituie decât o parte a statului de drept, Puterea Juridică. Celelalte două Puteri, Legislativul și Executivul nu trebuie să beneficieze de același respect? Ba bine că nu.
Fața și reversul
Însă, dacă stăm să analizăm discursurile despre guvernele Ponta și ultimele două legislaturi parlamentare descoperim cu ușurință o constantă aversiune, acuzații și injurii dintre cele mai grave: șmecheri, șmenari, șpăgari, ticăloși, corupți, hoți, justițiabili, pușcăriabili, puciști… Să ne reamintim episodul suspendării din vara trecută și diatribele prezidențiale „din garaj” pline de batjocură și calomnii la adresa celor două importante puteri ale statului de drept și a membrilor acestora. Să mai luăm în calcul și tonul înjositor al atacurilor proferate de simpatizanții, jurnaliștii, presa care îl sprijină și să constatăm că multe sensuri ale cuvintelor limbii române au fost atunci mult „îmbogățite”.
Din păcate, s-a observat că, denigrând constant Parlamentul, simbolul democrației peste tot în lume, de pe poziția celui mai înalt om în stat, s-a distrus nu numai imaginea României în Europa, ci și propria imagine. Executivul, însă, poate fi calul de bătaie al presei, așa cum se întâmplă peste tot. Diferă doar termenii și intensitatea.
A nu se considera că președinția ar trebui să fie intangibilă, deoarece ea nu constituie doar entitatea reprezentativă a României, ci și o importantă parte a Executivului. La fel cum, întâistătătorul între cele trei Puteri ale statului devine paratrăsnetul atacurilor interne și externe. Iar Traian Băsescu nu a fost scutit niciodată. Din contra.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 