Nu știu ce sorți de izbândă are plângerea sau sesizarea penală a lui Ludovic Orban apropo de înalta trădare și nici nu mor de curiozitate dacă va fi sau nu va fi găsit cineva vinovat. Au mai fost găsiți și alții vinovați și o duc bine mersi: „moşia moşie, foncţia foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica”, iar de la Caragiale încoace, mai ales acum, în vremea „democrației originale”, ne tot închinăm hoților și corupților, ba chiar le dăm în continuare credit și …votul. Fără să ne gândim că hoția și corupția tocmai pe creduli mizează, tocmai din credulitate și manipulare se hrănesc. Când vom ieși din ceață(?), vom vedea viitorul cu alți ochi și vom scăpa de sărăcie.
Dar nu te poți juca la nesfârșit cu soarta României. Priviți ce se întâmplă la Palatul Victoria și în Parlament: se dă o lege importantă ca aceea a salarizării personalului bugetar și se constată apoi că legea e proastă. În consecință, se rezolvă printr-o ordonanță de urgență. După ceva vreme se constată că aceeași lege e proastă în continuare și se dă încă o ordonanță de urgență. După două modificări, s-a constatat din nou că legea e proastă, iar ministrul respectiv e tot în funcție – fiindcă în România oamenii măriei sale, Liviu Dragnea, nu pot fi schimbați. Iar situația altor legi e cam la fel, multe din ele fiind întoarse de Curtea Constituțională sau de președinte. Nicio consecință pentru autori, România devenind țara gafelor și a dregătorilor incompetenți.
Priviți ce se întâmplă și în domeniul politicii externe, până mai deunăzi, rezervat profesioniștilor și specialiștilor: a fost o bucurie populară imensă când România a semnat tratatele de aderare la NATO și UE, dar acum, cu toate cele peste 70 miliarde € primite de la Bruxelles, liderii majoritari contestă statutele și tratatele europene, făcând alte jocuri alături de Ungaria și Polonia, fără ca votul popular să le dea dreptul să schimbe poziția internațională a țării noastre, mult slăbită de astfel de decizii nesăbuite.
Deși România s-a angajat prin tratatele de aderare în UE să stârpească hoția și corupția, să respecte independența Justiției, să țină cont de separația puterilor, să trăim și noi într-un statul de drept, de mai bine de un an CCR și Parlamentul dezincriminează fapte penale, mai cu seamă acelea din dosarele liderilor actualei majorități de guvernământ. Că se uită Europa civilizată la noi ca la urs.
Priviți și cum gândește liderul suprem care se bate cu pumnul în piept că el este cel mai tare bărbat politic din România, că numai el singur face și desface, numai el îi reprezintă pe „români”: „Iohannis, având experiență cu cele 6 case de la Sibiu vrea acum să ia în proprietate și Palatul Victoria”. Discurs prin care politica națională e coborâtă la nivel de grădiniță.
Firește, e de înțeles spaima și chiar groaza liderilor de guvernământ apropo de acuzarea de trădare a prim-ministrului și a liderului PSD. Adevărul e că, dacă poporul a aprobat apartenența la NATO și UE, iar Constituția spune că poporul este suveran, atunci așa rămâne. Nu schimbăm direcția cum îi vine nu știu cui. Dacă legea spune că secretul de stat trebuie păstrat, că orice schimbare de politică externă se face după o anumită procedură, atunci procedura trebuie respectată. Or, în cazul acuzațiilor aduse de Ludovic Orban, unele articole din Constituție și din alte câteva legi surprind exact situația în cauză. De aici frica.
Iată de ce stilul acesta de a intra cu bocancii în politică, inclusiv cea externă, nu mai poate continua. Nu numai că din 2016 încoace ne-au sufocat și sărăcit cu salarii speciale pentru fideli, pensii speciale, birocratizare, privilegii, legi favorizante, dezincriminări de infracțiuni, grațieri ale câtorva mii de condamnați, bătaia fiind acum pe fondurile pensiilor private, dar ne-au mai procopsit și cu amenințarea unei crize economice la orizont.
Prin eforturi conjugate ale tuturor oficialităților noastre, se reușise totuși ca România să acceadă într-o poziție internațională cum nu mai fusese niciodată după revoluție, alături de Germania, Franța, Olanda, Belgia…, iar prin decizii neinspirate ale actualei majorități am ajuns în aceeași barcă cu iliberalii și euroscepticii. Așa că nu le mai rămăsese decât terfelirea Președinției, singura care mai ține steagul României sus.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 