Dacă încontrarea de la vârful Uniunii Social Liberale nu va fi fost o făcătură, deși ceva semne ar fi, înseamnă că tinerii ei diriguitori ori au uitat, ceea ce e mai probabil, ori n-au avut timp și bunăvoință să se concentreze asupra cazuisticii interne. Fiindcă o alianță de asemenea anvergură nu poate fi lăsată să se manifeste la voia întâmplării, nici la discreția oricărui membru, activist ori responsabil local.
Este posibil să fi uitat. Atât timp cât s-a aflat în opoziție, adică până pe 9 decembrie, a existat o bună conlucrare și o perfectă comunicare între compartimente și lideri: acțiunile au fost din timp planificate și coordonate, ieșirile publice se făceau „în aceeași limbă”, iar accidentele datorate complexității și multitudinii situațiilor locale nu lăsau loc discuțiilor, criticilor și interpretărilor răuvoitoare.
Puterea e grea
După alegeri, agenda de lucru s-a tot complicat, liderii, în majoritate, au intrat „în pâine”, având de gestionat, pe lângă activitatea curentă de partid, și activitatea Legislativului, și a Executivului. Inclusiv la județe și comune. La Guvernare lucrurile n-au fost deloc simple încă de la început, actele coabitării și ale reprezentării externe fiind un exemplu grăitor.
În astfel de situații, activiștii și organizatorii de rang secund fac un pas în față, iar aleșii cu mai puține responsabilități preiau din mers activitatea liderilor care au primit funcții executive și demnități publice, cum se întâmplă peste tot în lumea democratică: așa se explică funcționarea ireproșabilă a coalițiilor de guvernare în Germania Angelei Merkel, în Anglia, Austria… și, în consecință, guverne longevive de peste 8-10 ani.
Partidul e în toate
Pe fond, sindromul actual este același care a dus la dispariția tuturor celorlalte alianțe românești: dezorganizarea activității de partid, slăbirea liantului între partidele componente ale coaliției și ruperea noilor aleși de organizații. O cauză ar fi încercarea liderilor de a le face pe toate, neîncrederea lor în înlocuitori dar și activitatea în salturi: în campanii electorale se turează motoarele la maximum, iar între, atunci când de fapt se (re)construiesc, se reformează partidele, activitatea lâncezește.
Or în 2013 politica nu se mai poate face după ureche. Ne încadrăm încă într-o perioadă postcriză când evoluția fenomenelor economice și sociale cunoaște o mare rapiditate. Soluțiile de guvernare și de leadership trebuie să vină la timp de la comisiile și consilierii de partid, de aceea abia acum se cer expertiză și competență, abia acum e nevoie de efort maxim și conlucrare desăvârșită.
Criza de autoritate
Iată de ce e de mirare apariția crizei recente în USL, o criză de autoritate, de management și de leadership. E de mirare fiindcă politicieni experimentați ca Ilie Sârbu și Dan Radu Rușanu, Liviu Dragnea și Puiu Hașotti… nu au avut soluții și rezolvări corecte ale încurcăturilor ivite. Or asta înseamnă că fiecare și-a urmărit rezolvarea propriei agende, a propriei inițiative, care n-au avut acordul măcar de principiu al celorlalte părți.
În fine, peste criza actuală s-a trecut cum s-a trecut, dar motivul disputelor rămâne: comisia Bârsan nu și-a putut duce la capăt activitatea, iar acuze de poliție politică vor mai fi. A se observa că din motive apropiate au sucombat și celelalte alianțe, Convenția Democrată, Alianța DA și alianța PDL-PSD din 2009. E clar că este vorba de un nod tare al politicii noastre postdecemnbriste care odată și odată va trebui tăiat. E nevoie însă de un Alexandru Macedon.
Dacă bună înțelegere nu e…
Nu este exclus să fie mai degrabă vorba de o Cutie a Pandorei, care, odată deschisă, ar arăta fața hidoasă a fostelor și actualelor servicii secrete românești, că doar nu vom fi făcând excepție. Or, atunci când pe rol sunt situații la fel de sensibile și interese diverse de partid, poate și personale, (a le nega nu ajută discuția de față), ar fi fost cazul să se adune toate punctele de vedere și să se negocieze o decizie comună. Se pare că absența negocierilor, a consultărilor este sursa tuturor necazurilor. De vitejii individuale nu mai zicem.
Ca întotdeauna, cheia e buna comunicare între părți, negocierea punctuală a tuturor acțiunilor și a deciziilor, transparența totală a lucrărilor în comisii centrale ale uniunii, fiindcă în alte condiții USL va fi mereu zguduită de crize, toți având de pierdut dacă programul de guvernare nu va putea fi pus în operă.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 