Nu e vorba de jocuri precum Hora Unirii din 24 Ianuarie, în care se prind mărimile zilei cam de când se face politică în România. Nici măcar de pristandale, în care jucătorii păşesc spre stânga ori spre dreapta după comanda unui pristav sau vătaf. Cuvântul îi trezise atenţia lui Caragiale, unul dintre cei mai fini observatori ai fenomenelor politice româneşti.
Mai degrabă e vorba de poker, cel mai cunoscut joc de cărţi şi de noroc, cu mare trecere printre politicieni. Asta dacă ne luăm după legende. Doar la poker se vorbeşte de jocul la cacealma, doar aici cineva urmează ori are dreptul să facă jocurile, doar aici pune cineva mâna pe potul cel gras.
Se spune că cine nu pierde câştigă
Dar câştigă de obicei aceia cu „mână” bună căci ei alcătuiesc mai iute diferite „combinaţii” ca să-şi însuşească purcoiul de bani sau ascund un „as” în mânecă spre a-l alătura combinaţiei din „mână”… Continuând în aceeaşi manieră, cine plăteşte „intrarea” poate sta la masa de joc, la fel cum cineva îşi poate însuşi „blind” (în orb) pariul antemergătorului sau poate merge la „pas” sau „sec”. Jucătorii la cacealma n-au nevoie neapărat de combinaţii simple ori roiale cât de fler, simţ, miros, de nu, pot eventual „cumpăra” un po(n)t…
De aici şi până la ideea de jocuri politice şi de preşedinte jucător n-a fost decât un pas. Se consideră îndeobşte că acest pas a fost făcut cu deosebită plăcere şi mare tam-tam în urma alegerilor din 2004, numai că după 29 iulie şi mai cu seamă după 9 decembrie 2012 s-a întâmplat nu ştiu ce că nu se mai vede aşa de bine, nu se mai cunoaşte cu precizie „dealerul”, adică cine anume face jocurile.
Războaie fără victoriiPutere, DNA,
Dacă exerciţiile de putere din vara lui 2012 numai jocuri politice n-au fost, după scrutinul din 9 decembrie lucrurile au revenit la normal, adică jocurile politice s-au reluat din punctul în care rămăseseră înainte de impeachment: deşi avem Constituţie şi legi suficiente, pe 12 decembrie s-a mai semnat un fel de tratat, pact sau protocol între preşedinte şi premier, ceea ce a permis, se spune, deblocarea relaţiilor între Guvern şi Preşedinţie.
Un alt joc a cărui miză este conducerea la vârf a CSM continuă sub ochii noştri: conflictul între judecători şi procurori, între calitatea de magistrat şi calitatea de apărător al statului în procesele publice. Nici vorbă de aplanare. Zilele trecute a mai apărut un jucător: DNA. Tocmai acum s-au găsit acuzaţii şi acuzatori pentru diferiţi membri ai forului naţional al Justiţiei româneşti, iar cota îngrijorărilor din sistemul juridic urcă până nu se ştie unde.
Sporovăială în loc de dialog
Un alt joc s-a pornit săptămâna asta: alegeri comasate europarlamentare şi prezidenţiale în primăvara lui 2014, alt motiv de ceartă şi de aruncarea oprobriului public asupra entităţilor politice poziţionate de o parte sau de alta. În timp ce Executivul vorbeşte de avantaje precum economie, posibilitatea concentrării asupra bunei guvernări şi asupra atragerii capitalului străin, ceilalţi aduc în discuţie demisii în bloc, îngrădiri constituţionale, nepotrivirea mesajului electoral al prezidenţiabililor cu acela al candidaţilor la PE, ceea ce este la fel de adevărat.
Motiv pentru care ciorovăiala politicianistă s-a reaprins, iar distanţa până la vâlvătaie se tot micşorează, de la o oră la alta. Deja într-o serie de conferinţe de presă şi luări de poziţie se face aluzie la o nouă suspendare a preşedintelui, a treia, sau chiar se propune de-a dreptul.
Totul are o limită
Din păcate, la 23 ani de la revoluţie, încă vorbim de jocuri de putere, iar politica nu vrea să se apropie de ştiinţă şi de arta bunei guvernări, ci continuă în dulcele şi neaoşul nostru stil: ne inspirăm în continuare de la jocul de poker, implicăm mitologia şi zoologia în politică, iar discuţiile serioase despre modificarea Constituţiei, despre regionalizare şi reforme în diverse sectoare de activitate sunt trecute pe linie moartă.
Dacă politicienii nu ştiu să facă altceva mai bine decât jocuri de putere, ei bine, presa şi televiziunile s-au înregimentat în acest război luând când partea unora, când a altora, iar tranşeele săpate cu sârg între Putere şi Opoziţie ne vor ţine captivi încă o bună bucată de vreme. Încât îţi vine să întrebi ca-n zilele Unirii Principatelor: „dar până când, boieri dumneavoastră?”
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 