„Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept” de la Veneția și-a publicat raportul preliminar asupra noilor legi ale Justiției din România și pe 30 de pagini desființează pur și simplu demersul „reformator” al ministrului Justiției, Tudorel Toader, precum și activitatea Comisiei parlamentare pentru justiție a Parlamentului României condusă de Florin Iordache. Dar n-am auzit pe forțoșii legislatori să-și recunoască eșecul, incompetența, să-și asume responsabilitatea și să-și dea demisia. Nu e vorba de demisia de onoare, floare rară între politicienii noștri, ci de rea intenție și incompetență, fiindcă modificările propuse de „grozavii” specialiști în științe juridice, Tudorel Toader și troica Iordache-Nicolicea-Nicolae, în loc să ajute, să reformeze, pun piedici Justiției, o politizează trecând-o în subordinea ministrului și a partidului de guvernământ, iar de independență a magistraților și stat de drept urmează să vorbim doar în șoaptă, ca pe vremea tovarășilor.
Deși în spațiul public se cunoaște adevărul, chiar dacă acum o dă la întors: proiectul de reformare a legilor Justiției a fost pregătit de Tudorel Toader și ministerul său(?), iar apoi a ajuns la comisia parlamentară a lui Florin Iordache care împreună cu majoritatea parlamentară și l-a însușit, așa că responsabilitatea le revine integral, inclusiv ministrului care avea obligația să lucreze alături de respectiva comisie la legile Justiției. N-a făcut-o, după cum el însuși declară, și a ieșit o improvizație criticată din toate părțile.
Unde și ce s-a greșit? Ce trebuie îndreptat? S-a greșit în încercarea de a subordona justiția puterii politice. S-a greșit încercând să se facă din Tudorel Toader mai-mult-ca-ministrul Justiției care să-i dicteze președintelui, cel ce reprezintă simbolic suveranitatea patriei. S-a greșit lipsindu-i pe magistrați de independență. S-a greșit obstrucționându-se lupta anticorupție. Exact ce strigă strada, exact ce contestă Klaus Iohannis la noile legi ale Justiției, exact ce ne reproșează organismele europene: pumnul în gura Opoziției, lipsa colaborării cu celelalte forțe politice, cu ceilalți actori din sistem. Fără manipulare, fără ordine de la partid. Toate trebuie îndreptate, în caz contrar, apartenența noastră la UE și la Consiliul Europei e pusă sub semnul întrebării. Iar dacă aceste demersuri nu sunt stopate, urmează ca România să schimbe statutul euroatlantic cu o ipotetică axă Istanbul-București-Moscova.
A se remarca din capul locului că demnitatea politicienilor noștri nu se află la loc de cinste în panoplia virtuților(?) politice românești. De la venirea la putere a PSD, ba chiar ceva de mai multișor, o mulțime de politicieni își calcă în picioare demnitatea păstrând funcțiile chiar și după condamnări penale rușinoase. Tocmai de aceea fac atâta scandal apropo de cuvântul „penal” și prezumția de nevinovăție, ca să aibă în spatele cui se ascunde.
Prin această nedemnă atitudine, actuala majoritate de guvernământ consfințește revenirea la cutumele de dinainte de 1989 și la politica propriului interes, accentuând îndepărtarea de idealurile populare și izolarea de propriul popor. Popor care, în îndelunga sa existență, a învățat că România nu are altă cale decât să se afle mereu alături de Occidentul civilizat și democratic, ceea ce înseamnă că apartenența la Uniunea Europeană și la Consiliul Europei sunt condiții sine qua non. În fond acesta a fost principalul mesaj al sângeroasei revoluții din decembrie 1989 de care nu are voie nimeni să-și bată joc.
Ce poate fi mai lipsit de demnitate pentru un guvern ca încropirea altei ordonanțe de urgență „noaptea ca hoții”? Ordonanță care să-i facă scăpați pe liderii cu dosare și condamnări penale, pe cei ce au spoliat bugetele publice pentru a-și aduna averi imense și ilicite? Nu i-au speriat nici protestele pașnice a sute de mii de cetățeni, așa cum nu-i sperie acum posibilitatea ca, din pricina modificărilor legilor justiției în interesul personal al câtorva corupți bine înfipți în funcții importante, România să fie din nou aruncată la marginea Europei civilizate. Ceea ce nu li se va ierta niciodată.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 