Campanie electorală mai anostă ca actuala nu s-a mai văzut. În compensație, discursul electoral(ist) încearcă atragerea voturilor prin retrezirea unor spaime și îngroziri ale trecutului legate de Ardeal, de Moldova de dincolo de Prut și de pericolul rusesc. Se dorește prin aceasta aducerea la urne a unor categorii sociale cu slabă aderență la școală și cultură, dar, pe termen lung, pierderile vor fi cu mult mai mari decât câștigurile.
Europesimism sau nepăsare?
Este adevărat că, după ce ne-am văzut în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, treptat, apetitul nostru pentru tematica integrării s-a diminuat, încadrându-ne și noi, ca atâția alții, într-un soi de europesimism contagios. De aceea, subiecte legate de evoluția economică, socială și politică a UE, a Parlamentului European și a Comisiei Europene, de realizarea dezideratelor inițiale de unitate a națiunilor europene, de libertate și democrație nu mai trezesc interesul de altădată.
Prezentate în forma teoretică de mai sus, temele europene sunt plicticoase, iar activiștii partidelor care și-au înscris candidații în cursa electorală, serviciile de consulting, PR și advertising n-au fost în stare să le facă atractive. Ba nici măcar nu au accesat problematica electorală în celelalte 27 țări unde, la fel ca în România, campania europarlamentarelor este în curs, spre a învăța sau a împrumuta câte ceva.
Totul pentru prezidențiale
Inițial, am crezut că partidele vor fi având pregătite diverse strategii electorale, numai că la o săptămână de la declanșarea campaniei, nici măcar pavoazarea cu afișe și bannere nu se vede decât ici și colo. Din păcate, doar apariția acelorași figuri tocite la televizor nu reușește să miște lucrurile din loc. În consecință, absenteismul va fi pe măsură, iar viitorul nostru european va fi tratat printre altele.
Așa că europarlamentarele nu beneficiază de vectori electorali specifici, cum se întâmplă pretutindeni în țările UE, ci au fost aproape asimilate de campania prezidențială, una care a început imediat după revoluție fără a se mai sfârși. Iar eurocandidații și susținătorii lor au revenit la ceea ce știau mai bine, la bătălia între persoane, la populisme sforăitoare, la naționalisme ieftine și la circul cu care ne-am obișnuit în ultimul sfert de veac.
O situație controversată
Firește, bătălii între persoane și populism au și alții. Nu în aceeași măsură ca noi, dar au. În schimb, sunt greu de înțeles și de acceptat renașterea național-comunismului de sorginte ceaușistă și, mai cu seamă, recrudescența rusofobă generată de evoluția conflictului ruso-ucrainean. Noroc că, între timp, temerile referitoare la relațiile româno-maghiare s-au mai domolit, iar evenimențialul legat de populația romă începe să intre într-un anume firesc.
Ei bine, implicarea noastră de o parte sau de alta a diferendului ruso-ucrainean, dincolo de obiectivele NATO, prin critici care de multe ori depășesc limita cutumelor diplomatice s-ar putea să ne coste ani mulți de eforturi pentru reintrarea în normalitate. Și-așa imaginarul nostru colectiv despre ruși și al rușilor despre noi se află la cele mai joase cote. De la Cantemir încoace.
Vecinii nu ți-i alegi
Fiindcă rudele și vecinii nu ți-i alegi, ci se află acolo unde i-a așezat istoria. Iar conviețuirea presupune eforturi comune, înțelegere și bună vecinătate, evident, în aceeași măsură, și de o parte, și de alta. Iată de ce a escalada provocările la care se dedau jurnaliștii de la Vocea Rusiei și din presa lor centrală sau a le răspunde cu aceeași monedă nu mi se pare un gest de supremă înțelepciune. În astfel de situații este necesar să se apeleze doar la comunicarea transparentă, instituțională și oficială, limitată numai la faptele în discuție. E nevoie de prudență și moderație.
Cât despre acumularea capitalului electoral și a voturilor din stresul politic indus populației prin astfel de retorsiuni și eroisme de cafenea ar fi de dorit să nu se întâmple, iar campania electorală să revină la idei, programe și proiecte europene, la ceea ce România ar putea oferi Europei, în afară de manageri de top și forță de muncă înalt calificată, dar ieftină.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 