România se pregăteşte să intre din nou în recesiune, căci asta se va întâmpla după două trimestre de „creştere negativă”. Te-ai fi aşteptat ca politicienii, mai ales cei din arcul guvernamental, să nu aibă o clipă de linişte până nu pun la punct planuri sigure, realiste de relansare a mediului de afaceri, de reluare a ciclurilor de producţie şi creştere economică, de îmbunătăţire a creditării… or singura lor grijă nu este buna guvernare, ci să-şi distrugă adversarii.
Ce căutăm noi în UE?
România a intrat de peste 5 ani în UE, dar vechile metehne politicianiste nici vorbă să dispară. Din contră, doctrinele nu se modernizează, s-a pierdut şi ce se însuşise prin anii ’90, reformele n-au nici în clin nici în mânecă cu realitatea social-economică, iar, dacă unele măsuri răzbat totuşi prin electoralismul desuet, nimeni n-are chef să le implementeze până la capăt. Din păcate, învăţământul superior şi cercetarea ştiinţifică n-au absolut nicio contribuţie la reuşita actului de management naţional sau local.
E nevoie acută de specialişti şi înalte competenţe, romantismul şi hei-rupismul primilor ani de economie de piaţă fiind demult istorie. Încât tu, cetăţean contribuabil, te întrebi care va fi fiind aportul clasei conducătoare la modernizarea României, la bunăstarea cetăţenilor ei? Cum au ajuns în frunte astfel de specimene care n-au chef decât de politicăreală?
Putere de dragul Puterii
Din pricina insucceselor pe frontul guvernării, partidele de la Putere ne pregătesc o viitoare campanie electorală de tipul „ori învingem – ori murim”, dar nici că sunt în stare să înveţe ceva din ştiinţele politice, nici din experienţa ţărilor democratice. În loc să caute o cale de ieşire din criză şi recesiune, umblă iar să păcălească electoratul doar-doar vor rămâne încă o tură la butoane, lângă haznaua cu parale.
Există o stare de fapt atipică, bine cunoscută şi de unii, şi de alţii: Opoziţia s-a retras de la lucrările Parlamentului, acuzând pe bună dreptate o serie de abuzuri ale Puterii precum angajarea răspunderii pentru orice lege, indiferent de importanţă şi miză politică, fiindcă parlamentarii susţinători ai executivelor Boc sau Ungureanu nu mai alcătuiesc o majoritate transparentă de ani buni decât conjunctural şi aduşi cu elicoptere, avioane speciale, motiv pentru care Legea pensiilor e.g. a trecut fără numărul suficient de voturi.
De asemenea, moţiunile Opoziţiei au căzut fără ca aleşii portocalii să voteze, ţintuiţi fiind pe fotolii de degetul liderului majordom Mircea Toader. Până şi noul guvern a trecut fără a avea OK-ul statutar din partea comisiilor rămase fără majoritate.
Negocieri, transparenţă…
În loc să cheme la negocieri cu cărţile pe faţă pe senatorii şi deputaţii grevişti, Puterea minimalizează rolul Parlamentului, încercând pe faţă discreditarea liderilor Opoziţiei şi spargerea pe orice cale, inclusiv a şantajului, a USL. Astfel, în repetate rânduri s-a cerut de la tribuna parlamentară evacuarea recalcitranţilor de la balcoane, în timp ce oficinele portocalii batjocoresc pe oricine li se opune.
Aşadar, cei ce boicotează lucrările Legislativului sunt numiţi chiulangii şi hoţi, încondeiaţi astfel pe afişe scumpe, încasează cică ilegal indemnizaţiile, liderul USL şi el doarme continuu, e un istoric ratat şi leneş, nu vede decât „Jos Băsescu!”, de aceea vreo 20 de tineri pedelişti, dovedind că ştiinţele politice n-au nicio căutare, au ieşit cu ceasuri deşteptătoare şi cafea în faţa Palatului Poporului spre a-l trezi. În loc de bătălie pe doctrine şi programe de guvernare, politică de mahala.
Marea adunătură
Fiindcă alegătorii s-au săturat de sărăcie şi tăieri de salarii, neînstare să vină în faţă cu un proiect viabil de rezolvare a situaţiei critice în care a fost adusă populaţia, singura idee a PDL a fost să renunţe la trandafir şi portocaliu, să adune tot ce subzistă în afara politicii UNPR, PNŢCD multiînaripat, PNG Becali, PPDD otevist, rămăşiţele PER şi MER… plus ceva cumpărături de pe la PSD, PNL, costumate ca în Lumea a treia în „Mişcare populară”. Vezi bine, nu cumva să rămână fără coledzi, vorba conului Iancu Caragiale.
Cu atâtea schimbări de ochii lumii, esenţa PDL e aceeaşi. Epuizează bugetul naţional pentru a rămâne la Putere, fără a lua în calcul că le-ar putea fi fatal.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 