Prețul corupției

Prețul corupției

Odiseea demiterii actualului guvern prin moțiune de cenzură și instalarea liberalilor la Palatul Victoria au scos la iveală dimensiunile greu de imaginat ale corupției și acum se văd cu și mai mare claritate motivele alungării fostei șefe a DNA și scopul (anti)reformei din Justiție: să dispară posibilitatea de a pedepsi corupția la vârful puterii politice și subordonarea celei de-a III-a puteri a statului de drept, iar justițiarii să nu-i mai deranjeze pe marii mahări ai mânăriilor politice. Că doar nu alții fac jocuri politice prin cumpărarea voturilor, fie în numele lor, fie al partidelor, nicidecum al oamenilor cinstiți.

Pentru majoritatea cetățenilor onești, pentru Opoziție și pentru UE, pentru organismele internaționale semnalul a fost cât se poate de clar: Puterea de la București e una de pradă, pusă pe furăciuni și ilegalități, iar democrația se va afla la grea strâmtorare sub acest Executiv, în consecință toți ochii au rămas ațintiți asupra intențiilor sale apropo de Justiție și buget.

Deoarece în calitate de contribuabil nu poți să nu te îngrozești de traficul de sume imense, între un milion și 200 000 de euro pentru un vot în parlament, fie pentru ieșirea din chingile moțiunii de cenzură, fie pentru stoparea din fașă a instalării noului guvern. Nu cred că este cineva care să nu fi auzit sau citit despre vehicularea unor astfel de tranzacții infracționale în spațiul public, cu atât mai mult cu cât unele sunt cu nume și prenume, devoalate chiar în direct de împricinați. La fel cum nu cred nicidecum că astfel de sume provin din muncă cinstită, fiindcă 200 000 de euro este averea pe care un lucrător foarte bine remunerat o poate strânge într-o viață de om, iar  cei 35% săraci ai României nici nu o pot visa. 

Din păcate știrile despre dimensiunile fenomenului corupției românești au depășit demult granițele României, fiind comentate cu prioritate în cancelariile și mediile internaționale, fără ca răspunsul autorităților noastre să se facă auzit. S-au auzit, în schimb, atacuri murdare și nedemne împotriva unor instituții internaționale precum Parlamentul European, înalții comisari, GRECO, Comisia de la Veneția care ne-au atras atenția. Ba chiar, de râsul lumii, vicepreședintelui Comisiei Europene i s-a întocmit dosar penal de către Secția Specială proaspăt înființată. Promițător debut! 

Cum s-a procedat atunci când corupția a devenit sufocantă în țări unde democrația a învins de multe zeci de ani? Fiindcă asemenea fenomene i-au încurcat și pe alții, dar nu le-a trecut prin minte să slăbească Justiția. Din contra: s-a umblat la legislație, s-a întărit Justiția, li s-au dat puteri sporite justițiarilor, iar întreaga societate, toate instituțiile statului, toți politicienii s-au concentrat asupra măsurilor dure și eficiente de eradicare a corupției. Și apoi nu există mare criminal, corupt și escroc național sau internațional la prinderea căruia să nu fi colaborat serviciile secrete, uneori și armata. Nu s-a trezit, însă, în vreo țară democratică nici un constituționalist să declare că probele respective nu sunt valabile.

Or la noi tocmai lucrul acesta s-a întâmplat. Și asta cu bună știință că toți marii corupți vor scăpa, iar jaful asupra banului public va fi astfel legalizat-generalizat, deoarece toată logistica de urmărire-ascultare-înregistrare se afla la un departament independent al SRI, nu la polițiști. S-a dorit în mod expres ca Poliția să rămână descoperită asemeni unui pisoi căruia i s-au tăiat mustățile și i s-au pus clopoței. Așadar, furați liniștiți, domnilor și doamnelor mân(t)uitori ai banului public, făcătorii de legi au avut grijă să nu-i deranjeze nimeni pe marii hoți și corupți.

Iar acum tragem ponoasele legilor cu destinație precisă: majoritatea susținătoare a hoției a pierdut puterea și guvernarea, România rămâne mai departe sub supravegherea MCV, Bulgaria scapă, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene urmează să dea verdictul asupra legilor care au dezincriminat corupția. Însă sărăcia nu va putea fi stopată în România atât timp cât devalizarea bugetelor naționale și locale nu va putea fi oprită, iar politicienii nu vor sta departe de tentații. 

Petru Tomegea