Nu merg la vot?

Nu merg la vot?

Ca și alți cititori pasionați de gazete, am observat că există foarte mulți jurnaliști, oameni de presă și televiziune, cetățeni, alegători care au rețineri în privința prezenței la vot, găsind tot felul e motive să nu meargă. Iată-le pe unele dintre ele: 

– toți candidații, toți politicienii sunt la fel, o apă și-un pământ, toți vin la furat, toți vor la ciolan, toți mint, așa că, ori cu votul meu, ori fără, nimic nu se va schimba, iar noi tot săraci vom fi și tot de proști vom fi luați.

E clar că motivele de mai sus sunt o consecință firească a unui mod anapoda de a face politică în România, un mod care nu are legătură cu nevoile cetățeanului, cu idealurile sale, dar nu sunt toți oamenii la fel așa cum nu sunt la fel două picături de apă. Nu sunt toți o apă și-un pământ. Sunt și oameni serioși, bine intenționați, care au pus umărul la rezolvarea multor situații dificile prin care a trecut România. Sunt și inși care au competențe obținute prin studii serioase, competențe puse în serviciul țării, sunt și oameni care fac afaceri cinstite, inclusiv cu statul. 

Sunt și politicieni, înalți funcționari care n-au înșelat pe nimeni, care n-au copiat la școală, nici nu și-au plagiat lucrările de masterat ori de doctorat, la fel cum sunt și aleși care nu fac parte din clanuri și găști, sunt buni familiști, buni cetățeni și înțeleg că, ajungând în funcții publice, în posturi înalte, se vor pune în serviciul celor care i-au ales, al celor mulți. Nu toți au făcut averi din politică, nu toți sunt aroganți, cei mai mulți știu să exprime corect o frază-două în limba românească. 

Dar, la fel de adevărat, nu sunt foarte mulți, nu-și fac publicitate, nu ies în frunte decât chemați uneori prea insistent. Numai că până acum n-a prea fost nevoie de ei, ci de oameni supuși, lingușitori, care să nu iasă din cuvântul liderului suprem. Așa s-a ucis până azi tot ce era valoros, viabil și pornise cât de cât spre normalitate în politica românească în anii ’90.

Necazul cel mare e că, dacă nu reușim să ni-i aducem dregători, să ni-i alegem în Parlament și Consilii locale, nu avem nicio șansă fiindcă găștile, clanurile, bisericuțele celorlalți îi vor șantaja, îi vor batjocori, îi vor desființa împreună cu televiziunile de partid și cu jurnaliștii care răspund la comenzile mahărilor.

– Nu are rost să merg la vot fiindcă nici vecinul meu nu merge, nici colegii și prietenii mei nu merg, iar șeful unui partid spunea deunăzi că serviciile secrete, cu  generalii lor, cu Soros, Codlea… și statul paralel vor face în așa fel ca să iasă la vot numai cine „trebuie“, adică tot ai lor.

Din istoria recentă, știu că până acum n-a fost nimeni forțat să voteze pe cineva anume. În schimb există un fel de bravură, de grozăvire, de fudulie din partea unora mai tineri care consideră o rușine să te amesteci cu vulgul, cu prostimea, cu sărăntocii…, chiar dacă toți sunt cetățeni cu drept la vot indiferent de avere ori de sex, nație. Poate că prietenii vor fi având motive serioase, dar asta nu înseamnă că dreptul pentru care peste 1000 de tineri și-au dat viața în 22 decembrie 1989 nu trebuie exercitat. Nu e păcat?

Evident că această explicație manipulatoare vine de la o grupare care nu vrea să ieșim la fot fiindcă voturile abstinenților respectivi merg sigur către altă formațiune decât a lor. Nu asta a fost pricina pentru care cetățenii din diaspora au fost împiedicați cu bună știință să voteze la ultimele alegeri?

Să mai observăm că nimeni nu are dreptul moral să se plângă de (in)activitatea aleșilor de moment ce a absentat de la vot. Din păcate, categoria aceasta de nemulțumiți este foarte vocală în spațiul public, însă nu este dispusă să schimbe modul de a face politică prin prezența la vot, adică nu este conștientă de faptul că rămâne  nereprezentată la nivel local și național ori nu-i pasă. 

Este adevărat că absența de la vot poate fi numită vot negativ, numai că votul acesta negativ nu permite selectarea unor politicieni mai buni decât ceilalți, așadar nu permite nici guvernarea după principii constituțional democratice, nici găsirea celor mai bune soluții pentru viitorul națiunii românești. Iată de ce dreptul constituțional la vot trebuie urmat de prezența la urne.

Petru Tomegea