Un istoric antic ne-a descris scene strămoşeşti cu focuri producătoare de delir în peşteri, dar mai bine tăcem. Însă cineva, nu spui cine, persoană importantă, şi-a dat seama trăgând din narghilea arome tradiţionale că din afacerea asta se pot scoate bani cu carul. Studiul de piaţă arăta că la o populaţie debusolată şi-ntr-o ţară a nimănui va prinde de minune. O simplă întrebare, „adicătelea de ce numai românii să n-aibă drept la plante?” a fost repetată insistent şi cu mare fineţe manipulatoare în mass-media până s-au constituit reţelele de desfacere. Mai pas de le desfiinţează.
Aşa că în loc să ne îmbătăm doar cu trăscău, iarba naibii, narcotice care scot din circuitul muncii sute de mii de inşi anual, omorând o bună parte a bugetelor CAS şi asistenţiale, se mai adaugă şi efectul mortal al magazinelor de etnobotanice nevinovate. Deja cu mii de victime la activ. De, libertatea opţiunii proaste costă. Inclusiv vieţi omeneşti. Oare câţi consumatori trebuie să piară ca să devenim responsabili şi să fie cineva pedepsit în România?
De ceva vreme, halucinaţiile fac ravagii nu numai între tineri, ci şi în elitele poliţiste, ori între superstarurile cântecului, dar cel mai tare pe scena politicii. Aici însă efectele narcotice vor fi pe termen lung, asta dacă vom trece hopul incapacităţii de plată prognozat de Monsieur Strauss-Kahn. Dacă nu, vom mânca parascoveniile din campania trecută, ne vom scălda în găleata frumos colorată şi ne vom încălzi pe cuptorul cleptocraţiei, singura formă de guvernământ posibilă pe Podul Mogoşoaiei. Ce să caute democraţia în ţara celui mai tare din parcare?
Politic, efectele s-au produs îndată ce discuţiile despre legalizarea ierburilor halucinogene au acaparat spaţiul public, dând primele rezultate la alegerile pentru PE. Aşa au ajuns să ne reprezinte Eba, Becali în elita Europei, iar din 2008, cu uninominalul, s-a intrat într-un fel de normalitate. A lor. Noi doar tragem ponoasele. Ne-am procopsit cu destui incompetenţi şi plezirişti că ne fac legi şi ne pun biruri… Nu-i neapărat mare bai. Căci ar fi putut să înveţe, ca să fructifice sfântul noroc de a-i servi pe poporeni şi a rămâne în istorie. Dar nu le-a păsat.
E halucinant ce se întâmplă: d. preşedinte descoperă la 6 ani de mandat că s-a greşit drumul, dar dă vina pe popor, pe zoaiele politice, ca şi cum Domnia Sa n-ar fi vârful piramidei; Banca Naţională abia acum află că românii s-au împrumutat prea mult la bănci străine; capii poliţiei îşi spală cârpele mizerabile în strada mare după programul 2,15, iar Guvernul o dă în bară o dată cu legea educaţiei, o mai dă o dată şi mai vrea măcar o dată; toţi spun că forfetarul şi reducerea cu 25% ne-au băgat în criză, dar se taie mai departe salariile celor ce muncesc. La schimb, cresc veniturile din energie, regii de apă, de gunoi şi ale guvernanţilor; se reduc ajutoarele pentru copii şi mame, dar maşinile luxoase cumpărate de instituţiile publice ale puterii se înmulţesc… Toată ţara e în sărăcie, dar Preşedinţiei, Parlamentului, SGG, unor ministere li se umflă bugetele.
Să fie oare dependentă de ciubuc aromat şi prima putere în stat? Căci iată votează ordonanţe de acum 10 ani. La ce-or mai folosi? Dar multele asumări care vor fi mintenaş anulate în viitoarea legislatură? De altfel, se pare că legislatorilor noştri le lipseşte consultanţa psihopedagogică: oricât de bună ar fi o lege, cu cât e mai restrictivă, cu atât creşte tentaţia de a o încălca. Fenomenul legiuirii proaste ne-a adus aici. Legile anticorupţie, antihoţie au ajuns manuale după care se învaţă noi tehnici de furat. Oricum, sutele de mii de pagini aflate în portofoliile instanţelor n-au cum să fie toate aplicate.
În schimb executivele naţional şi locale se pregătesc intens de sărbători cu ursul, şampanie şi focuri de artificii ca acelea. Iar se vor da măreţi preaputernicii zilei pe bani publici. Căci în afară de directorul FMI nimeni nu mai suferă de grija zilei noastre de mâine.
Petru Tomegea
Ziare.com
Petru Tomegea - ePolitica 