E foarte greu pentru un cetățean străin să-și facă o idee despre ce se întâmplă cu adevărat în România. Apelând la presă, la emisiunile de informații TV dă peste minciuni precum aceea din titlu. Da, este adevărat, nu puțini ne dorim acest lucru, dar pe cei mai mulți nu-i interesează ce fac politicienii, iar la alegeri dau de fiecare dată câte o lovitură de stat din pricina necunoașterii, a dezorientării, a votului la plesneală sau pentru un blid de linte. De demonstrat.
Nu știu cum se face că jurnaliști serioși, oameni importanți de televiziune vin cu astfel de generalizări nerealiste și manipulatoare: nimeni nu i-a chestionat pe toți cetățenii români asupra luptei împotriva corupției politice, de aceea afirmația nu poate fi adevărată. Și apoi, nu poți spune că nu mai vrei corupție de moment ce atunci când te-a prins radarul cu exces de viteză, ori când ești găsit fără bilet în tren, când ai încălcat legea sau regula…, te faci luntre și punte ca să scapi de bucluc: dai mită, șpagă, peșcheș, rogi un prieten, cunoscut, coleg să te ajute, cauți un avocat, sau, după cum se vede din presă, un judecător…
Și asta nu numai în cazul infracțiunilor și al contravențiilor, ci și atunci când îți dorești un imaș mai bun pentru a-ți paște vaca ori oile, când vrei o reducere de impozit sau un car de lemne de la Primărie, când ai dori un salariu mai bun și un serviciu mai ușor și mai bănos, când consideri că meriți să fii servit excepțional sau peste rând… Așadar, aproape nimeni nu poate spune că nu ar fi fost măcar o dată în astfel de situații. Aproape nimeni, deoarece nu îl pot suspecta de asemenea proceduri pe nea Ilie care își lucrează ogorul liniștit și își mulge oile la ore fixe, fără a intra în contact cu autoritatea publică. Iar asemeni lui sunt mai toți țăranii și pensionarii, copiii și tinerii…
De ce am adus în discuție astfel de fapte? Fiindcă numai așa se explică toleranța ieșită din comun față de fenomenul corupției care cunoaște o înflorire fără precedent în România, deși atunci când în spațiul public se condamnă vitejește actele de corupție ne referim la alt gen de încălcări ale legii și abuzuri: comisionarea mai tuturor contractelor publice, de la 10 la 40-50%, de către autoritatea care le aprobă, ajustarea conținutului unor legi în așa fel ca „ai noștri” să aibă un câștig cât mai consistent, dirijarea bugetelor guvernamentale și locale spre oamenii noștri, crearea de favoruri și privilegii… Toate, dar absolut toate, în defavoarea celorlalți.
Nu se răspunde corect nici la întrebarea de ce avem atâția corupți. Îi avem deoarece le permitem. Când noi înșine corupem și ne lăsăm la rândul nostru corupți, evident că politicienii și funcționarii, și ei, oameni ca noi, vor face același lucru. Și mai este un handicap, unul moștenit încă din antichitate: Quis custodiet ipsos custodes? Așadar, cine-i va păzi pe păzitorii legii? Numai DNA și jurnaliștii rămași obiectivi? Aceste întrebări vin în contextul în care o mulțime de procurori, judecători, justițiari, avocați încalcă legile, dau sentințe pe bani.
Ceea ce înseamnă că amploarea fenomenelor de corupție e una chiar înspăimântătoare, iar vindecarea societății presupune o cu totul altă abordare. Nicidecum aceea a contestatarilor DNA, ai procurorilor și ai celorlalți justițiari. Nicidecum aceea promovată de președintele Senatului și a altor „mari oameni de drept” prin care se vrea modificarea legislației ca să-l scape pe Dan Șova, Elena Udrea și alții eiusdem farinae.
Nu sunt străine de această manipulare nici acuzațiile la adresa „binomului DNA-SRI” promovate de susținătorii celor de mai sus, avându-l ca vârf de lance pe Ion Cristoiu. A se mai adăuga acuzațiile asupra procurorilor DNA că dau lovituri de stat, schimbând nedemocratic guverne și majorități de guvernământ, că execută ordinele ambasadorului SUA și ale lui Soros, ale președintelui Iohannis și ale Monicăi Macovei.
Așadar, câți sunt cu adevărat cei ce doresc stârpirea corupției nimeni nu știe, dar fenomenul va dispărea doar atunci când anticorupția va atinge o masă critică.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 