Odată cu ofensiva împotriva corupției s-a declanșat în mass-media și bătălia pentru drepturile omului. Dar nu era vorba de drepturile tuturora, ci numai și numai ale celor corupți. Însă fenomenul corupției se referă la mult mai puțin de 0,001% (unu la o mie) dintre cetățenii contribuabili și nici măcar la toți corupții, ci doar la 373 politicieni inculpați, (cu un prejudiciu de 124.814.590 de lei!), în frunte cu liderul de facto al României, Liviu Dragnea. Unora procurorii le-au întocmit dosare penale, iar judecătorii le-au dat sentințe de vinovăție și, ca urmare, Domniile Lor se consideră discriminați de justiție, mai ales de către procurori. Se poate susține că, în lipsa corupților, discuția despre drepturile omului, plină de noblețe și umanism în esența ei, ar fi rămas fără subiect.
Bătălia pentru drepturile „omului” a început cu reevaluarea unui concept juridic important: prezumția de nevinovăție. Din păcate, cei ce nu țineau cont de acest principiu erau tocmai cei ce ar fi trebuit să-l apere, adică înșiși acuzații, mass-media, presa angajată politic, societatea civilă de o anumită coloratură. Argumente? Aglomerația de jurnaliști, reporteri și cameramani în fața tribunalelor, talk show-urile și confruntările politice televizate în care Justiția era desființată ca putere a statului de drept, iar desfigurarea personajelor cu cătușe la mâini așa a început. Căci nu justițiarii îi chemau pe jurnaliști, ci justițiabilii, avocații părților care mai întâi lăsau să se scurgă în presă dovezi din dosarele penale, fără ca aceste dovezi să fi fost omologate de judecători.
Firește, libertatea presei, a cuvântului, dreptul la opinie n-ar fi putut îngrădi astfel de manifestări mediatice, dar ele trebuiau să constituie excepția nu regula. De aici a pornit sarabanda intervențiilor puterii politice în justiție. De frică să nu le ajungă după gratii liderii măreți, parlamentarii și oamenii lor din presă au declanșat o campanie furibundă împotriva procurorilor, a codurilor penale și a legislației pentru a contracara presiunea pusă de justițiari asupra presupușilor politicieni corupți.
Astfel că au fost schimbate temeiuri juridice referitoare la valabilitatea probelor și a procedurilor, la abuzul în funcție, la luarea și darea de mită, la favorizarea făptuitorului, la organizarea completelor de judecători, la executarea pedepselor… După atâtea dezincriminări și exonerări de pedepse, s-a ajuns ca legea să-i favorizeze fățiș pe infractori, pe corupți și să lase deoparte drepturile victimelor, chiar dacă numărul acestora era uneori de zeci, de sute de ori mai mare (vezi cazurile unor societăți comerciale devalizate sau ale unor terenuri, parcuri cedate ilegal dezvoltatorilor imobiliari…).
Așadar avem o imensă masă de păgubiți prin efectele jafului asupra bugetelor locale și naționale, jaf care n-ar fi fost posibil dacă fenomenul corupției ar fi fost ținut sub control de o legislație adecvată și o justiție imparțială, ceea ce a dus la generalizarea sărăciei și la crearea unei prăpăstii între bogații României, cei mai mulți făcuți prin mijloace ilicite, și aproape 40% din populație sub pragul de sărăcie. Firește că o asemenea catastrofă socială nu poate avea altă cauză decât proasta guvernare, iar rezolvarea trebuia să aparțină în exclusivitate Executivului.
Or, în loc să pună în operă programe pentru eradicarea fenomenului sărăciei, în loc să aducă corecții legislației pentru a diminua corupția, toate capacitățile Executivului și ale Legislativului lucrează de zor la protejarea de efectele legii a acelor cu dosare penale și a condamnaților, în timp ce marea majoritate a cetățenilor se vede abandonată.
Ca să contracareze efectele electorale ale favorizării corupților, presa și televiziunile arondate actualei majorități de guvernământ se strofocă zi și noapte să apere drepturile unor cetățeni corupți, deși cvasitotalitatea oamenilor curați, cinstiți așteaptă de ani buni reforme care să corecteze derapajele de la democrație, de la statul de drept și să vină în întâmpinarea așteptărilor populare.
Urmările nu sunt de neglijat: vom avea două rânduri de alegeri, iar frustrarea populară va lovi. Ghici unde?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 